Pe la vreo 16-17 ani, scapata de “tirania” tatalui meu, incepusem sa neglijez invataturile primite. Eram tot mai preocupata de mine si din ce in ce mai putin de casa. Aveam zile in care nici macar nu observam ca patul a ramas nestrans, ca hainele purtate cu trei zile in urma inca zac pe un scaun, ca pot scrie mesaje in praful de pe mobila, ca farfuria in care am tinut fructele inca zace la picioarele patului, plina de samburi sau cotoare. Imi imparteam timpul liber intr-un mod tipic adolescentin: ore intregi in baie, in fata oglinzii, mimand diverse gesturi; in pat, cu cartea in mana, cu casetofonul alaturi; pe strazi, plimbandu-ma cu prietenele mele…

Seara de toamna. Cativa adolescenti in fata blocului, facand glume pe seama beznei ceausiste. O lampa cu petrol lumineaza chipul meu, pe cel al prietenei mele si dezordinea incredibila din dormitor. Mancam gutui. Parfumul lor estompeaza putin din putoarea fumului de tigara in care ne-am invaluit. F., baiatul cu care sunt prietena de cateva saptamani, insista sa urce pana la mine, sa imi aduca un caiet. Ma uit in jur, ma ingrozesc de nebunia din camera si propun sa cobor eu in fata blocului. Nici nu vrea sa auda.

Din trei pasi este la usa mea. Prind manunchi hainele de pe scaune si le arunc in sifonier, claie peste gramada, in timp ce prietena mea acopera patul cu o patura, sperand ca in penumbra dormitorului sa nu se observe denivelarile ce ar putea trada faptul ca sunt o puturoasa. F. intra in dormitor, imi da caietul si se aseaza pe o margine de pat. Sare in sus imediat, de parca ar fi fost ciupit. El nu intelege ce se intampla, eu sper sa nu caute explicatii. Dar baiatul, cu firea lui iscoditoare, da coltul paturii la o parte si descopera sticluta de parfum ce il deranjase.

In timp ce caut disperata o scuza, cu obrajii in flacari, usa de la sifonier se deschide brusc si in camera se revarsa, tot claie peste gramada, rochii, bluze, vestute si pantaloni. Ma reped spre ele, incercand sa opresc avalansa. Prietena mea imi sare in ajutor. Ne lovim cap in cap. Ne apuca un ras isteric, de necontrolat. Ce situatie penibila! F. incearca sa para degajat, ca si cum ar fi ceva normal sa se intample astfel de “minuni”. Se lasa pe spate, cautand perna. De sub patura, zeci de porcarioare ii ofera un masaj necerut. Intr-o parte il inghionteste o carte, in alta parte castronul plin de gutui.

Baiatul ridica patura, de aceasta data de pe intregul pat. Nici macar bezna ceausista nu ar fi putut ascunde hainele, fardurile, gentutele si mutuneii de plus ce se cuibarisera acolo. Lampa cu petrol isi face datoria, scotand la iveala tot ceea ce noi am incercat sa ascundem. Imi dau seama ca nu este cazul sa ma scuz. Plec ochii si incerc sa imi domolesc bataile inimii. Ce rusine! Dar stai, ca nu s-a terminat. F. ma prinde de mana si ma aduce aproape de pat. “Fata esti tu? Cum poti sta intr-un asemenea loc? Degeaba iesi pe strada spalata, parfumata, gatita, daca in casa nu e un singur loc curat si ordonat…”

Stiu ca a vorbit mult in acea seara. Ce a mai spus, nu imi amintesc. In urechi imi rasuna un bubuit ce acoperea sunetele exterioare, rusinea ma coplesise, lampa cu petrol incepuse sa palpaie intr-un mod straniu, parca scotand limba la mine. A fost o lectie usturatoare, din care am invatat sa pastrez curatenia in casa, orice ar fi. Sau sa incui bine usa cand nu e curat in casa. :D A fost o lectie pe care credeam ca nu o voi uita nicicand, insa batranetea si bloggingul au darul de a estompa amintirile neplacute. Inca mai am loc in pat, insa pe mobila e … dezordine ordonata, ca sa fiu eleganta in exprimare. :)