Îți voi povesti despre Cum am învățat să păstrez curățenia și sper să poți învăța din lecția pe care eu am primit-o cu obrajii în flăcări.
Pe la vreo 16-17 ani, scăpată de “tirania” tatălui meu, începusem să neglijez învățăturile primite. Eram tot mai preocupată de mine și din ce în ce mai puțin de casă. Aveam zile în care nici măcar nu observam că patul a rămas nestrâns, că hainele purtate cu trei zile în urmă încă zac pe un scaun, că pot scrie mesaje în praful de pe mobilă, că farfuria în care am ținut fructele încă zace la picioarele patului, plină de sâmburi sau cotoare.
Îmi împărțeam timpul liber într-un mod tipic adolescentin: ore întregi în baie, în fața oglinzii, mimând diverse gesturi. În pat, cu cartea în mână, cu casetofonul alături. Pe străzi, plimbându-mă cu prietenele mele…
Cum am învățat să păstrez curățenia forțată de împrejurări, de o vizită neașteptată
Seară de toamnă. Câțiva adolescenți în fața blocului, făcând glume pe seama beznei ceaușiste. O lampă cu petrol luminează chipul meu, pe cel al prietenei mele și dezordinea incredibilă din dormitor.
Mâncăm gutui. Parfumul lor estompează puțin din putoarea fumului de țigară în care ne-am învăluit. F., băiatul cu care sunt prietenă de câteva săptămâni, insistă să urce până la mine, să îmi aducă un caiet. Mă uit în jur și mă îngrozesc de nebunia din cameră. Îi propun să cobor eu în fața blocului. Nici nu vrea să audă.
Din trei pași este la ușa mea. Prind mănunchi hainele de pe scaune și le arunc în șifonier, claie peste grămadă. Prietena mea acoperă patul cu o pătură, sperând ca în penumbra dormitorului să nu se observe denivelările ce ar putea trăda faptul că sunt o puturoasă.
F. intră în dormitor, îmi dă caietul și se așază pe o margine de pat. Sare în sus imediat, de parcă ar fi fost ciupit. El nu înțelege ce se întâmplă, eu sper să nu caute explicații. Dar băiatul, cu firea lui iscoditoare, dă colțul păturii la o parte și descoperă sticluța de parfum ce îl deranjase.
În timp ce caut disperată o scuză, cu obrajii în flăcări, ușa de la șifonier se deschide brusc și în cameră se revarsă, tot claie peste grămadă, rochii, bluze, vestuțe și pantaloni.
Mă reped spre ele, încercând să opresc avalanșa. Prietena mea îmi sare în ajutor. Ne lovim cap în cap. Ne apucă un râs isteric, de necontrolat. Ce situație penibilă!
F. încearcă să pară degajat, ca și cum ar fi ceva normal să se întâmple astfel de “minuni”. Se lasă pe spate, căutând perna. De sub pătură, zeci de porcărioare îi oferă un masaj necerut. Într-o parte îl înghiontește o carte, în altă parte castronul plin de gutui.
Băiatul ridică pătura, de aceasta dată de pe întregul pat. Nici măcar beznă ceaușistă nu ar fi putut ascunde hainele, fardurile, gentuțele și muțuneii de pluș ce se cuibăriseră acolo.
Lampa cu petrol își face datoria, scoțând la iveală tot ceea ce noi am încercat să ascundem. Îmi dau seama că nu este cazul să mă scuz. Plec ochii și încerc să îmi domolesc bătăile inimii. Ce rușine! Dar stai, că nu s-a terminat!
F. mă prinde de mână și mă aduce aproape de pat. “Fată ești tu? Cum poți sta într-un asemenea loc? Degeaba ieși pe stradă spălată, parfumată, gătită, dacă în casă nu e un singur loc curat și ordonat…”
Știu că a vorbit mult în acea seară. Ce a mai spus, nu îmi amintesc. În urechi îmi răsuna un bubuit ce acoperea sunetele exterioare. Rușinea mă coplesise. Lampa cu petrol începuse să pâlpâie într-un mod straniu, de parcă ar fi scos limba la mine.
A fost o lecție usturătoare, din care am învățat să păstrez curățenia în casă orice ar fi. Sau să încui bine ușa când nu e curat în casă. :D
A fost o lecție pe care credeam că nu o voi uita nicicând, însă bătrânetea și bloggingul au darul de a estompa amintirile neplăcute.
Încă mai am loc în pat, însă pe mobilă e … dezordine ordonată, ca să fiu elegantă în exprimare. :)
Dacă ai timp, poate vrei să citești și:
- Cum era pe vremea lui Ceaușescu pentru copii
- Scrisoare către salariul meu
- Interviu cu o întrebare. O singură întrebare
- Avem “marfă proaspătă”
- Spre casă şi spre un drum nou
- Omleta din ouă de broască ţestoasă
- Puterea unui licean
- Basina porcului floare
hehehe.. ce iscoada ai bagat in casa !!!
Asa numesc si eu haosul de pe birou. Când nu gasesc ceva, întreb în Facebook. Asa am facut odata când nu gaseam o posetuta aurie de plaja. Din zece raspunsuri, unul m-a purtat direct la ea :)
Când la noi în casă e dezordine și husbandul îmi mai reproșează câte ceva, eu îi răspund, întotdeauna, că ”geniile trăiesc în haos”.
Însă recunosc. Am o mare problemă cu dezordinea, pe care încerc să mi-o rezolv de niște ani și, orice aș face, parcă tot nu-mi iese.
:)) Vienela, vestea buna este ca si altii sunt la fel. Nici eu nu m-am omorat sa fac curatenie. Mi se mai intampla sa nu fie lucrurile in ordine. Nu e nici o drama. Dar ama trait una cand, lucrand in hotel, la un moment dat, in Germania, a trebuit sa fac curatenie. Si nu intr-o camera. Intai in 10, apoi in 15, apoi in 30 de camere pe zi. Si nu oricum, ci profesional, la exigente nemtesti. Se spune ca, de ce fugi in spate duci.
Cred ca e ceva ce ni se intampla tuturor dupa vorba veche ” casa nematurata musafiri asteapta.” De cand stam doar noi, mai mult, decat suntem 3, aplicam o regula. Nu lsam sa se stranga nimic. Vasele se spala pe loc, hainele se strang indata ce s-au uscat, jucariile au coltul lor, desi sunt singurele care au voie peste tot, seara tot se strang la colt. Nu e usor, dar a devenit un principiu bun si sanatos. Ma bucur ca il aplicam si pentru ca dezordinea ma oboseste si nu stiam.
Ma mir ca pe la “noi”,fetele sunt foarte ordonate.Un baiat indraznet,care ti-a facut un bine.La mine in casa e prea multa ordine si curatenie.Oboseste la un moment dat,dar asa ne-am obisnuit.Abia astept vacanta,ca la hotel imi place sa fiu dezordonata.Te pup,
Băiatul din poveste a avut un comportament total nepotrivit: nu intri neinvitat în locuinţa unor fete şi, în niciun caz, nu te întinzi în pat.
La mine in familie munca se împarte la jumate: odată fac eu curat, odată soțul. Nu îmi scrie in frunte ca este datoria mea sa fac curat ca sunt nevasta.
Când eram singura Țineam curat pt ca îmi dădea un sentiment de control asupra vieții. Când se instala dezordinea ma apuca Tristețea.
Niciodată nu am făcut curat de rușinea altora. Dacă la mine este dezordine și unui musafir nu ii place, știe unde este usa.
Asa e soacra mea. A fost anul trecut la noi, a stat o luna. Am crezut ca innebunim. Fumam o tigara, fugea sa ne verse scrumiera si sa o spele… Se trezea la 4 dimineata si se apuca sa spele vase. Ne certa ca le dam cainilor jucarii si fac mizerie prin casa. Ș)))))))
Nici de cealalta parte a baricadei nu-s mai placute lucrurile. Eu am fost mereu obsedata de curatenie si nu e de joaca. Sa ma vezi cum stau dupa sot sa alinieze prosoapele in baie, sa stranga masa dupa ce mananca, sa faca sa straluceasca chiuveta din bucatarie dupa ce se desfasoara el ? iti spun, uneori mi-ar placea sa fiu puturoasa, cum zici tu in articol, sa nu mai vad toate neregulile facute de altii din jur. Dar nu pot. ?