Skip to main content

Atacul de panică

Îi place să primească musafiri, să își petreacă serile alături de prieteni, chiar dacă aceștia îi lasă, la plecare, scrumiera plină de chiștoace și ceștile pline de zaț. Le trece orice cu vederea, pentru că îi aduc noutăți, o deconectează de la problemele stresante de la job, îi înveselesc viața. Nu s-a supărat nici măcar când grăsanul de Relu a rupt scaunul de epocă (de care epocă?) cu greutatea lui. Nici aseară nu a fost altfel. Musafirii au venit, au vorbit, au râs, apoi au plecat.

Ea s-a schimbat în pijamale și s-a băgat în pat, lângă fetiță, să se uite împreună la desene. Atunci a venit el, atacul de panică. A început cu un junghi între sân și mâna stângă, o zbatere episodică ce i-a trezit o teamă necontrolată. Poate că este prea obosită, poate a băut prea multă cafea, și-a spus, încercând să își insufle un dram de curaj. Un întreg scenariu i se derula în minte, fragment după fragment, făcând ca bătăile inimii să se întețească.

Nu era o sclifosită, nu fusese niciodată. Ceva rău se întâmpla. De unde acest tremur interior ce făcea mușchii să se încordeze nefiresc? De ce acest cârcel în dreptul inimii? Se ridică speriată din pat, se mută în sufragerie, deschide geamul pentru a scăpa de senzația de sufocare. Își pipăie scurt degetele, să vadă dacă sunt amorțite. Își privește unghiile. Oare încep să se învinețească sau i se pare? Îi vine să iasă pe scară, afară din casă. Dar dacă i se face rău mergând?

Poate ar trebui să cheme o ambulanță. Prezența unui medic este absolut necesară, gândește ea rapid, în timp ce smulge nervos două scame din pătura cu care s-a învelit  pentru a-și potoli frisoanele și tremurul ce o bagă în sperieți. Doamne, ce se va întâmpla cu ea? Dacă face un stop cardiac sau un atac cerebral? Nici măcar nu a apucat să faca un duș. Nu poate chema medicii până nu se spală puțin. Nu are pe aproape nici o scorbură în care să își ascundă veșnica rușine, dacă moare transpirată.

Cu orice risc, trebuie să meargă în baie. De ar putea scăpa, măcar pentru o clipă, de frica asta paralizantă. Parcă inima bate tot mai tare. Își simte corpul de parcă ar fi o scândură, are o rigiditate înfiorătoare. Nu mai există scuză. Trebuie să se spele, să fie găsită curată și parfumată. Poate vor reuși să o salveze… Cu un singur scop în minte, deschide robinetul și lasă apa să i se prelingă pe pielea rece, ca de șarpe. Se stropește cu apă pe față și, în aceeași clipă, își dă seama că nu îi mai este rău. Atacul de panică a trecut. Totul este ca înainte.

Ce au scos colegii mei din această duzină de cuvinte, puteți afla scanând tabelul psipsinei.

56 thoughts to “Atacul de panică”

  1. Nu am pățit niciodată așa ceva, dar am fost martoră unui atac de panică. Nu este o experiență plăcută și nici ușor de suportat. Și din nefericire nu este nici previzibilă.

  2. Am avut și eu atacuri de panică, iar senzația de sufocare te face să fii și mai panicat. Am înțeles că e important să îți păstrezi calmul (mda… ușor de zis)

  3. Nu cunosc senzaţia, dar am citit deunăzi o blogerrită ce scria despre atacurile ei de panică, incat mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că nu ştiu ce inseamna asta. Parcă am văzut şi cum curge apa şi frisoanele. Tot. Foarte realist scris. Foarte

  4. eu ştiu cum sunt atacurile de panică doar din postura de spectator neputincios. una din lespezile amintirilor mele. :( şi vreau să cred că este doar o poveste şi că nici măcar nu ai văzut vreodată aşa ceva. şi că nici n-o să vezi vreodată. îţi doresc din suflet.

  5. Mda, cunoaştem, din păcate, am experimentat. Nu ştiam ce am, doctorii, nici atât. Se pare că e cauzat de un deficit de calciu şi magneziu, mai ales vara, când elimini sărurile prin transpiraţie. Trebuie să iei Panangin şi calciu.

  6. Nici eu nu am avut dar am două persoane foarte apropiate, care au experimentat aşa ceva, din păcate. Am înţeles că sunt cumplite, dar au izbutit să scape de ele. Cred că stresul are un rol foarte mare în apariţia lor.

  7. Personal nu am trecut prin aşa ceva, dar am văzut destule în armată şi apoi în facultate în timpul celor două cutremure mai măricele din anii 90.
    În armată se rezolvau relativ simplu prin metode specifice! :)

    1. Cine crezi ca si-ar dori sa simta asa ceva? Sunt foarte multe posibile cauze: stresul, oboseala, cafeaua, menopauza, nasterea, alcoolul, fumatul excesiv, depresia, operatiile cu anestezie generala, probleme cu glanda tiroida…

Leave a Reply