Skip to main content

La cine sa apelati pentru coroana cand auziti ca a decedat un coleg de munca

La noi la serviciu au decedat multe persoane, fiindca sunt de peste 20 de ani in aceeasi unitate. De multi dintre fostii colegi am auzit tarziu, atat de tarziu, incat institutia nu a mai avut timp sa comande jerbe funerare si intreaga comunitate a fost contrariata de nepasarea fostilor colegi si a fostului angajator.

Lumea susotea in urma noastra, a celor dusi la inmormantare:„Bietul om! A muncit o viata de om in mjlocul lor si nu s-au deranjat sa ii aduca o coroana de flori! Este posibil sa lucrezi peste 30 de ani intr-o institutie si fostii colegi sa nu iti aduca o coroana???”

Of, nu fusesem nepasatori, dar am invatat lectia! Am lasat coroana pe ultima suta de metri, cu toate ca s-au strans bani pentru ajutorarea Read More

Pădurea Beecraigs, Scoția

Pădurea Beecraigs, Scoția, văzută într-o zi senină și geroasă (17 ianuarie 2019). Copacii sunt atât de înalți și deși, încât pe anumite porțiuni pădurea pare scufundată în beznă. Un firicel de apă rece ca gheața face deliciul lui Bruno. Nu știu dacă natura sau omul a făcut această potecă, dar e de-a dreptul fantastică. Există o mulțime de alei pe care te poți plimba, dacă nu vrei să te afunzi în pădure. Dar prin pădure poți vedea distrugerile provocate de furtuna din 2012. Poți verifica dacă apa este potabilă. Poți vedea utilajele care taie copacii căzuți la pământ, la fel cum poți vedea puieții plantați în locul brazilor omorâți de furtună.

Pe alei te poți întâlni oricând cu alți căței ieșiți la plimbare. Dar pădurea e uriașă, e loc pentru toți. Apa e rece și dulce, însă nu poți sta mult cu lăbuțele în ea. Cauți locurile însorite și te bucuri de mireasma brazilor bătrâni. Te simți mic și neînsemnat la Beecraigs. Pădurea te copleșește. Pe anumite porțiuni drumurile sunt închise. Încă se lucrează la curățarea și refacerea pădurii. Te cuprinde spaima: cât de puternică a fost furtuna din 2012 dacă a putut trânti la pământ mii de copaci sănătoși, uriași, crescuți unul lângă altul? Read More

Mini-jurnal zilnic – 16 ianuarie 2019

Știi momentul acela neplăcut când îți dai seama că îți lipsește un lucru de care ai nevoie? Începi să răscolești prin sertare, te învârți prin casă, încerci să îți aduci aminte unde și când l-ai folosit ultima dată. Te străduiești să îți păstrezi calmul, dar cu fiecare nouă clipă ești mai nervos, mai agitat. Era pe aici, pe undeva. Trebuie să fie. Știu sigur că l-am văzut. Unde naiba l-am pus? Nu pot să-mi aduc aminte și pace. Parcă l-a înghițit pământul. Ei bine, cam așa mă simt eu de la o vreme când intru pe facebook. Îmi apar tot felul de postări tembele care nu au nici o legătură cu preocupările mele. Plus o mulțime de reclame. Unde s-au ascuns toți cei care mă interesau și de care aveam nevoie?

Ieri mi-am comandat cărți (Împăratul-zeu al Dunei, Regatul sufletelor pierdute, Împăratul Ghețurilor, Ascensiunea stelară, Războiul la lumina zilei (a treia parte din seria Demon). Am avut toată seria Dune, am citit-o și recitit-o până am învățat-o pe de rost, apoi am vândut-o (când am trecut printr-o perioadă foarte grea). Mi-e dor de Leto, așa că am comandat numai cartea cu/despre el, cea care mi-a plăcut cel mai mult Read More

Huse iphone

In ultimii ani m-am tot ferit de telefoane din cauza ca, desi utile (as spune absolut necesare in anumite situatii), imi dau dependenta, facandu-ma sa pierd prea mult timp indrugand verzi si uscate cu prietenii. In plus, un telefon te tine conectat de el oriunde mergi. In loc sa iei pulsul strazii, sa admiri peisajele, sa vezi oamenii pe langa care treci, esti tentat sa stai cu ochii in ecran pentru a mai afla ce a facut x sau y, pentru a mai citi o stire, pentru a mai urmari un videoclip pe youtube, etc. Cu cat telefonul este mai sofisticat, cu atat iti creaza o dependenta mai mare. Totusi, mereu am visat ca intr-o zi imi voi cumpara un iphone. Mi-l pot permite, insa imi dau seama ca este suficient faptul ca-s dependenta de calculator, ca imi pierd o mare parte din viata intepenita pe un scaun, privind spre un ecran. Dar cand vad ce huse iphone exista pe piata, parca imi vine sa renunt la temeri si sa ma oporesc in primul magazin.

Va vine sa credeti sau nu, eu nu am telefon. Deloc. De nici un fel. In anul 2019. Dar sotul meu si-a cumparat un telefon din ultima generatie, dupa care mi-a spus ca vrea neaparat o husa frumoasa Read More

Cursuri de limba engleza pentru copii din Bucuresti

Mi s-a ivit ocazia de a invata limba engleza cand aveam opt ani, la scoala. Nu am profitat niciodata in viata mea de elev, caci mi s-a parut inca de la inceput foarte grea. Cine s-ar fi gandit ca, la o distanta de aproape 40 de ani, voi avea nevoie de engleza ca de aer? Cand am decis sa ne mutam in Scotia, inima mi s-a facut cat un purice. Am incercat sa recuperez toti anii irositi in scoala, insa mi-am dat seama rapid ca este dificil la aceasta varsta sa invat o limba straina. Am facut si fac in continuare eforturi mari pentru a acumula noi cunostinte si sper ca intr-o zi sa pot spune ca limba engleza nu mai are secrete fata de mine. Dragi parinti, as vrea sa va vin in ajutor anuntand pe blog faptul ca exista posibilitatea de a gasi cursuri engleza copii bucuresti, ca sa le usurati micutilor drumul in viata, caci nu se stie niciodata incotro ii vor purta pasii.

Parintii mei invatasera la scoala doar franceza si rusa. Profesorii pe care i-am avut de-a lungul timpului nu au facut nici un efort pentru a ma indemna sa iubesc limba engleza, iar cursuri private nu existau pe atunci. Astazi situatia este diferita, pentru ca puteti alege sa va duceti micutii la cursuri engleza copii sector 1, sa le oferiti tot suportul necesar, chiar daca voi, din diverse motive, nu aveti timp sau cunostinte Read More

Angajatul anului 2018

În urmă cu vreo 350 de zile, când ni s-a cerut să recomandăm un coleg sau mai mulți pentru titlul de Angajatul anului, eram atât de nouă pe aici încât îmi foșnea ambalajul când mergeam prin fabrică. Știam exact pe cine mi-aș fi dorit să votez, însă intuiția îmi șoptea să stau în banca mea, deoarece persoana respectivă era, cel puțin pentru echipa în care lucram, tot ceea ce poate fi mai rău și mai dezagreabil. M-am lăsat ghidată de voturile și insistențele celorlalți și am scris după dictare: o votez pe x pentru că e un om bun, cu suflet mare. Punct. Sigur că x nu a avut nici o șansă la marele premiu.

Anul acesta situația este diferită. Când au venit hârtiile pentru nominalizarea celui mai cel coleg, m-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, ba chiar am încercat să îmi amintesc și de colegii din vechiul shift. Cine ar merita votul meu? Criteriile după care să alegem erau scrise, Read More

Mini-jurnal zilnic – 10 și 11 ianuarie 2019

Mergea cu mâna stângă ridicată. În prima clipă am crezut că face semne obscene cuiva. În a doua mi s-a părut că e rănit la deget. În a treia deja uitasem, preocupată de pâinile care veneau cu repeziciune pe bandă. După un sfert de oră, când s-a terminat programul de lucru, am ieșit din secție, cu țigara deja pregătită. M-am suit în mașină, am aprins-o și am tras cu sete din ea. Am mâncat niște saleuri. Mihai întârzia. Poate mă așteaptă la locul de fumat. Sau poate e la vestiar, schimbându-se. Dar dacă a pățit ceva? Era deja 7,10. Tocmai când mă gândeam să ies din mașină, să-l caut, a apărut. Avea un deget bandajat. O piesă grea de la un utilaj din fabrică îi strivise unghia, iar sângele împroșcase zona. Nu cred că va putea munci câteva zile.

Am așteptat cu nerăbdare pauza de masă. Dormisem puțin. Știam că o cafea m-ar fi pus pe picioare. Am urcat la cantină. Să comand o cafea și să ajung cu ea până la mașină a durat mai puțin decât îmi trebuie acum să povestesc. Locul destinat paharelor era ocupat, așa că Read More

Mini-jurnal zilnic – 8 ianuarie 2019

Jurnalul meu zilnic e cam șchiop, merge din doi în doi sau chiar mai rău câteodată, pe motiv de serviciu sau de oboseală acumulată în timpul serviciului. Pe 8 ianuarie, de exemplu, deși eram liberi și se anunța o zi senină, am preferat să stăm în casă, lenevind cu ochii în calculatoare, telefoane sau la seriale. Mihai s-a trezit aproape de prânz, când eu eram deja obosită de stat pe facebook. Am ațipit o oră, timp în care el a mai colindat pe youtube. Prin pat ne înghesuiau biscuiți, sucuri, cornulețe, pahare cu fructe din compot, pachete de țigări. Și Bruno, desigur, căci acolo unde suntem noi, trebuie să fie și el.

E atât de amuzant uneori… Poate sta ore în șir lângă pat, lungit pe pătura lui sau în fotoliu, la un metru de noi. Este destul să simtă că ne schimbăm respirația, că ne trezim din somn sau să îl vadă pe Mihai venind spre mine, cu gândul să mă ia în brațe. În clipa următoare este călare pe noi, mârâind și încercând să se strecoare la mijloc. Nimeni în afară de el nu are voie să o pupe pe mami, Read More

Ie autentica

A fost o perioada in viata mea in care am dus-o tare greu. Eram atat de saraca, incat mancam de doua ori pe zi numai cartofi si imparteam cu Mihai cateva tigari (in zilele bune). Reaparuse ia romaneasca. O vedeam oriunde as fi mers, insa nici vorba sa imi permit asa ceva. Nu-mi permiteam sa-mi cumpar nici macar o pereche de slapi, asa ca o ie era doar un vis care se indeparta de la o zi la alta. Pe blogul unei prietene s-a discutat, intr-una din acele zile, despre ii. Mai toate fetele povesteau despre ia pe care o aveau sau pe care urma sa o cumpere. Doar eu taceam, cu ochii inotand in lacrimi de neputinta. Cum sa imi permit o ie autentica, asa cum fac fetele acestea, cand eu abia ma tarasc de azi pe maine?

Au venit apoi vremuri mai bune. Tot nu mi-am putut permite o ie autentica, insa mi-am cumparat doua imitatii, cu modele diferite, dintr-un magazin oarecare. Le am si acum in sifonier. Le-am luat cu mine in vacanta la Neptun, le-am luat cu mine in vacanta in Sardinia. Le iau cu mine oriunde merg. Pentru vacanta din 2019 (tot nu am reusit sa luam o decizie definitiva, deci nu stim inca daca va fi Spania, Read More

Mini-jurnal zilnic – 7 ianuarie 2019

Pe la ferestre șuieră vântul de-a dreptul turbat al Scoției, alungându-mi fricile și stârnindu-mi curiozități pe care le credeam pierdute pe vecie. Rătăcesc pe străduțe. Ochii îmi alunecă pe zidurile cenușii, se strecoară printre perdelele în spatele cărora lumina dezvăluie adevăruri de tot felul, se opresc bulbucați când observă că scena dintr-o sufragerie oarecare seamănă cu ceea ce cunoscusem cândva. O masă rotundă așezată în mijloc. Florile din vază. Abur ridicându-se din ceștile de cafea. Oameni învăluiți în fum de țigară. Discuții. Chipuri ce-mi sunt cunoscute parcă. Îi credeam morți pe toți. Sau poate doar călătorind spre alte zări. Iată-i aici, ascunși la căldura unui șemineu în care trosnesc bușteni. Prietenii terminate brusc, fără întrebări sau explicații. Prietenii?

Mănânc ultimul colț din checul rămas de la revelion. Beau lapte cald și ascult Silly Wizard – “Wha’ll be King but Cherlie?”. Au trecut trei săptămâni de când m-am tuns. Dacă vezi că am momente de nebunie, de ce nu mă împiedici să fac tâmpenii? Read More