Povestea unui câine ciobănesc corb – Jurnalul unui Sultan 4

Cum împarți un câine la doi oameni

27. 06. 1988. Vorbe. Multe vorbe lătrate. O ceartă. E prima lor ceartă la care iau parte. Mă uit spre el. Îi pot simţi furia. Ochii lui verzi lucesc răutăcios. Întorc privirea spre ea. Nu pare speriată. E doar tristă şi obosită. Îi ling mâna cu care a aruncat mai devreme hainele din fotoliu. El mă prinde de zgardă şi rosteşte scurt, poruncitor: Hai, Sultan! Aceasta este Povestea unui câine ciobănesc corb – Jurnalul unui Sultan 4.

Ea sare din fotoliu, se lipeşte de uşă, se uită fix la el cu ochi de ciută rănită. Nu e nevoie de cuvinte. Ştim toţi trei – câine, bărbat şi tânără femeie, un lucru cert: îl iubesc, îl consider stăpânul meu, dar pentru draga mea Ham! Ham, ham! mi-aş da viaţa. Aici e casa mea, aici e locul meu. Povestea unui câine ciobănesc corb – Jurnalul unui Sultan 4 continuă.

petmart.ro

O zi emoționantă din viața unui ciobănesc corb

30. 06. 1988. Ieri am trăit una dintre cele mai emoţionante zile, o zi bună de consemnat în Jurnalul unui Sultan. Uitată era cearta, uitate privirile tăioase. Ne-am bălăcit în apa unui lac, am revăzut prieteni de-ai lor, m-am jucat cu un doberman puţin cam prea năbădăios, am mâncat carne friptă pe grătar (sincer să fiu, la mine au ajuns doar oasele) şi am încercat să vânez o cârtiţă.

Spre seară, înainte să plecăm acasă, în timp ce alergam şi mă tăvăleam voios prin iarbă, m-am înţepat într-un mărăcine. De acolo au pornit toate necazurile mele. În trei picioare, precum căţeluşul şchiop din poezie, am ţopăit în urma dobermanului. Ham! Ham, ham! a rămas alături de mine, cum face ea de obicei.

Ciobănescul corb ajunge în Orașul Subteran

Trecem pe lângă Oraşul Subteran. O umbră întunecată se propteşte în poartă. Adulmecă aerul înserării şi urmele paşilor noştri. Fiinţa asta fără nume încearcă să mă sperie. Îmi arată ghearele lungi, ascuţite, şi botul puternic, alungit. Mi-e teamă, însă nu arăt. Păşesc ţanţoş, cu coada ridicată. Mă chinuie rana din picior. Probabil arăt jalnic îmbrăcat în negru, cu pantofi şi cămaşă albă, ţopăind ca o cioară.

Nu impresionez pe nimeni. Încerc un lătrat. Nu reuşesc şi asta mă enervează. Mă reped spre fiinţa fără nume. E mai iute ca mine. Se ascunde sub pământ. O caut. Scormonesc prin muşuroi, apoi prin tunel. Apare pe neaşteptate. Mă prinde de nas. Doareee!

 Povestea unui câine ciobănesc corb - Jurnalul unui Sultan 4

foto

Urlu aşa cum doar un ciobănesc ştie să urle. Mă arunc peste fiinţa care mi-a distrus nasul şi demnitatea. O prind de ceafă. Miroase urât. O scutur cu forţă. Din Oraşul Subteran iese o armată de fiinţe fără nume. Mă zgârie. Sapă sub labele mele o groapă în care să mă afund. Colţii mei se strâng mai tare peste blana mirosind a pământ şi a putred.

Cu coada ochiului zăresc dobermanul undeva în stânga. Râde. Îmi arată dinţii albi, strălucitori. Mârâi. Râd şi oamenii. Mârâi mai tare. Dau drumul fiinţei fără nume. Ies din groapă. Alerg în trei picioare spre ei. Sunt pregătit să îi trântesc la pământ şi să îi muşc. Simt pe ceafă mâna stăpânei. Ham! Ham, ham! e lângă mine şi încearcă să mă liniştească. Îmi spune că am visat, că am urlat în somn. Vis? Asta înseamnă să visezi? Urăsc visele!

Dacă vreți să citiți toată povestea unui câine ciobănesc corb, atâta cât s-a scris până acum:

Jurnalul unui Sultan, fila 2.

Jurnalul unui Sultan, fila 3.

5

6

7

Informații despre ciobănescul corb găsiți în prima filă a jurnalului.