Legenda spune că trăia pe pământ o femeie tare plictisită sau dornică să își reverse preaplinul inimii, care nu știa cu ce să își ocupe timpul liber. Și cum cugeta ea așa, ghemuită într-un fotoliu, i-a venit ideea de a admira pozele făcute de alții, mai pricepuți în mânuirea aparatelor de fotografiat. A văzut o poză, a văzut două poze, a văzut mii de poze. Pe unele le-a uitat repede, la altele i-a rămas gândul pentru o lungă perioadă.
Într-o zi, dorind să scrie ceva pe blog și neavând nici o idee bună, și-a aruncat ochii prin pozele salvate și s-a decis. Va scrie o poveste. Nu mai știe exact cu care a început, însa în scurt timp, pe toate cele trei bloguri deținute de acea femeie, puteai găsi legende inventate în câteva clipe, pe baza unor poze mai mult sau mai puțin frumoase.
Legendele bloggerilor a avut un succes nebun în blogosferă, chiar dacă nu a avut poze.
Legenda crenguței de liliac încă mai trezește emoții în firile sensibile.
Legenda trandafirului i se pare acum un fel de plagiere, dar speră ca alții să o aprecieze.
Legenda împăratului Hurom i-a adus o mare bucurie și 98 de puncte la un concurs.
Legenda bătrânului și a fecioarei pline de nuri o face și acum să zâmbească, să se întrebe cum îi vin ideile uneori.
Legenda Iasminei, scrisă pentru o duzină de cuvinte, părea imcompletă, așa că la scurt timp a scris și Legenda Iasminei 2, inspirată de niște sfaturi găsite pe internet.
Legenda Cactusului-Înflorit s-a născut din revolta femeii față de batjocorirea planetei și a oamenilor ce o populează.
Legenda fetiței retardate poate aduce lacrimi în ochi până și firilor tari.
Legenda lunii vorbește despre o seară de neuitat din istoria omenirii.
Legenda spiridusului Nogi așteaptă răspunsul la niște întrebări.
Legenda omului albastru continuă să se numere printre preferatele femeii.
Floarea-Soarelui și legenda ei s-a născut după o plimbare cu trenul.
Legenda broscuței e toată plină de parfum nostalgic.
Legenda calculatorului, scrisă atunci când puștiul blond, nepot de blogăriță, se plângea că nu se mai poate juca, este destul de proaspată.
Ganoderma Lucidum și a sa legendă încă mai are cerneala umedă pe foaie.
Legenda spune că femeia adoră aceste scrieri. Tot legenda mai spune că femeia este atât de mândră de ea, încât se laudă că ar putea inventa o legendă pentru orice lucru sau ființă din univers. Legenda legendelor spune că femeia chiar va scrie câte o legendă pentru fiecare, dacă timpul îi va permite. Legenda mai spune că femeia promite să scrie despre orice i se va cere, dacă vor exista oameni dornici să cunoască vreo legendă anume, despre un lucru sau ființă anume.
Legenda mai spune că plăcerea de a inventa legende se moștenește din tată în fiu (în legenda noastră, din mamă în fiu). Auzind de multele legende inventate de mamă, fiul a venit repede cu
Legenda gumei de mestecat
Legenda spune că acum cinci minute în casa noastră apăruse un pachet de gumă de mestecat neînceput. În această clipă este gol, deci este posibil ca legenda gumei de mestecat să fie o simplă legendă.
Îţi sugerez şi eu una, legenda cu “mă las de fumat” 🙂
Este deja legendara ”promisiunea” mea de a ma lasa de fumat. Nici eu nu mai cred basmul acesta, desi mi-l spun des. :))))
O adevarata mitologie legendara , aici la tine! 😀
Iti doresc o saptamana spornica in toate!
Da, iti dai seama ca, tot scriind asa ceva, ar putea parea ca m-am specializat in domeniu? :)))
Saptamana minunata sa ai si tu, Ana-Maria!
Vienela, de ce nu scrii un roman?
Un articol pe blog e una, un roman e cu totul altceva, Teo! :)))
O parte din ele le-am citit! Auzi? Te întreb sincer? Când ai tu timp de plictiseală? Eu nici nu mai ştiu cum se scrie cuvântul. Nu sunt fan fotografii, dar voi remarca totdeauna una specială. Şi apropo: ai fost curioasă să aduni de câte ori ai scris cuvântul “legendă”? Eu n-am reuşit dar am vrut…
Nu, acum nu mai am timp nici sa respir. Ma plictiseam inainte, cand cunosteam foarte putini bloggeri. As fi vrut sa stau mai mult la calculator, dar nu stiam ce sa fac, nu aveam motive. :))))
Crezi ca am curaj sa ma apuc de numarat? :))) M-ar prinde pranzul, sigur. :))))
mai ramane sa scrii Legenda legendelor :). Ce frumos Vienela! Spor si la cat mai multe legende frumoase!
Acest articol are chiar titlul de Legenda legendelor dar daca tie ti se pare ca e nepotrivit, voi incerca sa scriu altfel legenda legendelor. 🙂
Eu am citit foarte puţine din ele. Mea culpa, desigur. Am să încep cu legenda bloggerilor.
Mihaela, sunt scrise de-a lungul a peste un an (aproape doi ani, daca ma gandesc bine). E normal sa nu le stii pe toate. Unele nici macar nu sunt pe acest blog, ci pe cel vechi, de pe blogspot. :))))
Wow, eşti o enciclopedie cu legende! Nu ştiam că ai scris atâtea legende
Sincera sa fiu, nici eu nu stiam ca am scris atat de multe. :))))
Doamne ajuta,
In urma cu 9 luni am demarat o campanie de strangere de fonduri pentru Dorinel Tilica.Dorinel s-a operat la ambii ochisori in luna Decembrie si acum este mult mai bine .Ne-am bucura nespus de mult daca ati scrie pe blogul d-voastra cateva randuri despre Petru Spatariuc un copilas de numai 8 luni care sufera de mai multe probleme cardiace.Toate detaliile despre acest copilas le gasiti pe blogul lui:http://petruspatariuc.blogspot.ro/ Va rog sa-mi lasati un mesaj pe adresa de e-mail :salveazaoinima@gmail.com
Va multumesc anticipat!
Cu respect
Placinta Vlad -presedinte Asociatia Salveaza o inima
0752753540
Mie mi-ar iesi de minune legenda cartii care ar trebui sa fie scrisa dar e doar o legenda. :)))
Spor la legende de legenda!
Oare cum ar suna “legenda curcubeului”? :))
Legenda spune ca pachetul de guma de mestecat s-a transformat intr-un pachet de tigari pe care au tabarat trei oameni si l-au nimicit de a ramas doar praf si pulbere. 🙂
legenda gumei de mestecat este din cartea cu legenda cafelei care se termina inainte sa iti dai seama 🙂
Ai trei bloguri?! Eu abia mă descurc cu unul. Aşa spune legenda…
Imi dau seama ca le-am citit pe toate. 🙂 S-ar putea sa fiu printre cei mai vechi pe aici. 🙂
[…] Legenda spune că ceapa venise pe lume cu o singură menire: să bucure ochiul privitorului cu floarea ei semeață, împărțită în atât de multe floricele mărunte, sprijinite pe lujerul înalt și mândru. Ceapa, adevărată comoară a lumii vegetale, păstra ceea ce avea mai bun în pământ, lăsând la vedere întâi fire verzi, cu gust ușor iute, apoi o floare de care nici păsările cerului nu se atingeau. […]
Legende sau povesti, in aceasta luna sunt binevenite. Te felicit pentru imaginatia de care dai dovada si nu renunt la a citi ce scrii pentru ca este molipsitor…
Multumesc frumos, Adi! 🙂
Legenda blogurilor? 🙂
😀 Urmeaza, urmeaza. Merci pentru idee!