Cu mult înainte de apariția internetului s-a aflat că aveam o fire dificilă, că trebuia ca dreptatea să fie întotdeauna de partea mea, chiar dacă pentru asta purtam discuții interminabile, cu argumente și contraargumente care mă ajutau să văd tot mai limpede situația. Cu toate astea, nu am încercat niciodată să îmi impun punctul de vedere cu pumnul și nici nu am renunțat la oameni doar pentru că aveau altă opinie în legătură cu una sau alta. În unele domenii încă mai am păreri la care țin. Acolo unde nu cunosc destule sau nu am o părere clară, prefer să mă abțin, ca să nu dau cu bâta în baltă. Las impresia că mă comport exemplar? Pe naiba! Fac tot timpul alte și alte greșeli, multe dintre ele cauzate de iluzia că aș cunoaște bine câte ceva.
Odata cu apariția internetului, am înțeles că nu tot ceea ce știam era corect. Am învățat că nu tot ceea ce scrie pe site-uri este adevărat. Am descoperit că oamenilor nu le mai plac discuțiile lungi. Acum, toți știu totul. Nimeni nu mai are dubii, nimeni nu mai pune întrebări, nimeni nu mai ascultă și alte opinii. Caut poteca de mijloc și nu reușesc mereu să o găsesc. Împinsă de opiniile celorlalți, mă trezesc uneori într-o tabără sau alta, la fel de înverșunată în suflet pe cât sunt ei în vorbe. Alteori descopăr că părerile mele nu coincid cu ale mulțimilor. Sunt defectă? Probabil. Probabil defectă eram și pe vremea când…
Mi se derulau prin fața ochilor postările celor cu care eram prietenă pe facebook. De teamă că aș putea fi asociată cu așa ceva, i-am scos din listă pe cei care distribuiau manele sau poze cu (aproape) nuduri. Credeam că toată lumea vede ceea ce vedeam eu. Mai târziu, când am început să descifrez tainele facebook-ului, i-am scos din listă pe toți cei ce postau lucruri care nu mă interesau, care mă plictiseau sau care mă deranjau (inclusiv manele și goliciuni). Făceam câte o curățenie serioasă la fiecare șase luni, probabil pentru a înlocui cu ceva asemănător “curățenia de primăvară” și “curățenia de toamnă” ce îmi obosiseră copilăria și o mare parte din tinerețe. Mai scot și astăzi pe câte unul din listă, dacă observ că se obrăznicește. De obicei e vorba despre cei care apar și dispar cât as clipi din gene sau cât mi-ar spune “te pup peste tot”.
În cinstea acestor amintiri, îmi petrec ziua de 21 aprilie făcând o curățenie mai serioasă. În apartament. Vă pup!
te pup peste tot :))) destul de pertinent as zice.
Am ramas de-a dreptul interzisa cand am primit acel mesaj pe chat. :)))))
Are si Facebook-ul asta maracinii lui! :))
Oho, e plin ochi! :)))
heiiii, asta e “admiratorul” meu. Mi l-ai furat? Si pe mine a vrut sa ma pupe acum vreo luna si l-am blocat. Cred ca inca sufera dupa mine.
:))) Probabil a venit sa il consolez! Block a primit si de la mine. :)))
E o arta aceea de a sti sa argumentezi. Discutiile in contradictoriu mereu te “lumineaza”, parerea mea e ca poti avea multe de castigat. Sa aduci argumente solide inseamna documentare, arta persuasiunii, dar afli si parerea celuilalt ce nu e de acord ce-ti poate deschide perspective nebanuite, poti vedea lucrurile dintr-o perspectiva foarte fresh.
Pe Facebook unele lucruri cred ca nu mai apucam sa le vedem odata ce avem in lista ffff. multi prieteni. Dar o mica curatenie nu strica niciodata! :-)
Problema este ca tot mai putini isi bat capul cu argumentarea, cu discutiile in general… Acum, parca toata lumea stie totul si detine adevarul suprem.
Este imposibil sa poti vedea tot ce posteaza prietenii pe facebook. Ma uit la sora mea, care are doar vreo 50 de prieteni (spre deosebire de mine, care am 1600). Nici macar ea nu ii poate vedea pe toti. Intr-un fel, poate ca e mai bine…