Scrisoare către salariul meu prea mic mereu
Trimițând această scrisoare către salariul meu prea mic mereu, am reușit să mă împac pentru o vreme cu ideea că unii au noroc în viață, iar alții trebuie să muncească până cad în genunchi pentru fiecare ban. Din când în când mă revolt iar.
Aș vrea să te întreb: Tu ce ai scrie în scrisoarea către salariul tău?
Dragul meu salariu,
Trebuie să îţi mărturisesc cu lacrimi în ochi că îmi lipseşti foarte mult. Îmi este dor de tine şi de aventurile noastre de altădată, motiv pentru care îți și scriu această scrisoare.
Când eram mai tineri, reuşeam să fim mereu împreună. Colindam munţii de pe Valea Prahovei, plajele litoralului românesc, barurile şi magazinele din Ploieşti, secătuindu-ne reciproc.
A apărut Ionuţ, fiul meu. Ne-am bucurat împreună. Am sărbătorit, apoi m-ai lăsat cumva în urmă, dragul meu salariu. Ai ales să mergi alături de copilul meu, să te risipeşti pentru a-i fi pe plac, pentru a-l ajuta să crească.
Reproșuri extrase din celebra scrisoare către salariul meu
În ultimii ani am observat la tine o schimbare drastică pe care nu mi-o pot explica şi care m-a dezamăgit profund, dragul meu salariu. Te-ai micşorat de parcă te tăiase cineva. Ai devenit distant. Cred că nu îţi mai plăcea compania mea.
Nu încerca să negi, pentru că faptele tale vorbesc de la sine. De la 10-12 zile în care ne ţineam companie unul altuia, am ajuns în ultima perioadă să stăm împreună doar câteva ore şi asta la rugăminţile mele fierbinţi.
Deşi îmi amintesc cu nostalgie de cele două zile pe lună în care ne întâlneam, prefer să renunţ definitiv la tine decât să mă mai chinui aşteptându-te cu sufletul la gură, dacă tu nu simţi nevoia sau nu ai plăcerea de a sta cu mine mai mult timp.
PS: Adevărul este că, deşi îmi erai drag, în ultimul timp nu reuşeai să mă mai satisfaci. Este prima si ultima scrisoare pe care ți-o trimit, dragul meu salariu!
Cu drag,
Vienela.
Dacă ai timp, poate vrei să citești și:
Interviu cu o întrebare. O singură întrebare
Cum am învățat să păstrez curățenia
Omleta din ouă de broască ţestoasă
13 adevăruri despre ceea ce contează în viaţă
5 rucsacuri moderne de la We Velvet care te vor cuceri
:)) scrisoare catre salariu >:) ingenios trebuie sa ma gandesc ce-i voi scrie eu primului meu salariu :)) care va fi in cine stie cat timp :))
Eu nu am avut niciodata un asemenea prieten, asa ca nu asi sti ce sa-i scriu. :(
Oricum succes in proiectele viitoare!
Numai tu puteai scrie asa ceva! :lol: E o chestie de-a rasu plansu din pacate.
Eu abia incep sa petrec timpul cu el si din fericire e un timp petrecut lejer si frumos, momentan, caci nu stiu ce-mi va rezerva viitorul. :)
:)) in primul rand trebuie sa muncesc ca sa-l am :))
Noroc ca nici eu, nici salariul meu, nu credem in melodrame. :D
Ah, da… Aceleasi sentimente le nutresc si eu pentru salariul meu. De fapt, nu chiar, pentru ca m-a dezamagit atat de mult, incat nici nu mai vreau sa vorbesc cu el. :D
Ma tot gandeam la vreo perioada in care salariul meu sa fi petrecut alaturi de mine 10 zile… Nu exista. De la bun inceput salariul meu m-a urat si n-a vrut sa stea langa mine. =))
Be your own boss FTW!!! Solutia cea mai practica.
Ai destul timp la dispozitie, draga mea. :))
Poate intre timp mai creste si ii vei scrie una de multumire. :))
Acum intelegi ce de prieteni am pierdut? Candva avea un suflet asa mare… :((
Multumesc asemenea. :-P
Tu mereu ai fost o norocoasa! Auzi, sa te relaxezi, sa te simti bine si sa mai primesti si bani pentru asta!!! :))
ha,ha,ha… nu stiu daca este de ras sau de plans, dar m-am amuzat ! PS-ul este super…l-ai atins, ce sa m-ai discutam !!! :))
Mai sunt ca el, chiar mai buni. Stai liniştită. O să aibă grija de tine “cineva” care ştie ;))
Fa-l de ras! Mama lui de salariu! :)
=)) Il dai in gat asa de fata cu noi toti [-(…asa merita:)) nesimtitul [-(
Foarte tare ideea =))
Stiu, tocmai d-aia spun ca ai timp de gandire. :))
Lasa, mi-am dat eu seama ca salariul tau este de buna credinta, iti este fidel si nu te lasa la greu. :))
Ar merita totusi sa-i spui, poate nu isi da seama cat de rau te jigneste si cat de tare te-ai suparat. :))
Al meu ma iubea atat de mult la inceput, incat ma plictisea si incercam sa scap de el, il trimiteam cand la neamuri, cand la prieteni. Probabil asta l-a suparat. :))
Oh, ce as vrea sa spun ca sunt norocoasa. :lol: Fecioarele nu prea au parte de asta din pacate dar se si multumesc mereu cu ceea ce au!
Sunt norocoasa pentru ca fac ce imi plac si fac asta de acasa, intradevar!:D
E de plans, asta ti-o spun sigur! Asa merita, sa il ating unde doare tare! :))
Nu renunta la el, daca nu ai facut cunostinta cu “leafa” mai buna!!))) Mai incercatti o cale de impacare, e pacat sa renuntati unul la altul!
Cred ca am facut destule. Am povestit tuturor despre el: pe facebook, pe twitter, pe tB. Ca asa merita, nerusinatul!
Toti sunt buni la inceput, pana te ademenesc… :((
Eu comand si Mihai plateste. :))
Si el m-a tradat de cateva ori, m-a parasit cand aveam mai multa nevoie de el. Acum m-am razbunat. :))
Si pe mine m-a cam dezamagit in ultimii ani, dar in cateva luni e pe cale sa ma paraseasca definitiv. Eu n-as fi renuntat la el nici in ruptul capului…asa mic si amarat cum era. :P
Bafta! :)
Si ce poate fi mai bun decat atat? Sa faci ce iti place, fara sef, fara program…
Cred ca au dreptate aia care spun ca norocul si-l face omul cu mana lui. Probabil d-aia nu suntem norocoase, ca avem alte prioritati, gen: ajuta-i pe altii sa razbeasca. :))
Din cate salarii am luat pana acum, nici unuia nu i-am trimis vreo scrisoare, chiar daca am fost sau nu in relatii bune. :)))))
Cum, renunți la salariu?!? Nu-l lăsa așa … singur, amărât, al nimănui… trimite-l la mine :) Și eu am unul la fel, care mă vizitează câteva ore în fiecare lună, și apoi dispare; promit să am grijă de el :)
mai dar aveai un salariu “cool” pe vremea cand ti-era prieten in toate acele aventuri :D… inseamna ca aveai bani pe vremea aia… stii tu cand ai bani ai si “prieteni”
Am renuntat deja si ii simt lipsa. :((
M-a suparat mai rau ca niciodata si n-am mai rezistat. L-am alungat.
Nici eu nu i-am mai trimis scrisori pana acum. Este o premiera si pentru mine. :))
Am un articol scris zilele trecute in care ma intrebam unde mi-au disparut prietenii. Tu mi-ai deschis ochii. S-au dus odata cu salariul. :))
Din doua mici iese unul marisor. :)) Am renuntat la el, nu mai vine pe aici… :))
Excelent titlu :)). Salariul e ca femeia, il castigi greu si il pierzi usor.
Mi-ai amintit de ceva ce vreau sa uit. Foarte probabil ca si eu sa nu mai am cu cine sa-mi petrec timpul… curand. :(
Wow ! Mi-a placut fffff mult aceasta scrisoare, mi s-a parut cu adevarat (sincer) creativ literara inalt calitativa, si nu cred ca am intalnit ideea asta niciodata la nimeni inainte (desi ma rog eu nu prea citesc literatura de destul de mult, si nici atunci nu citeam literatura prea variata). Efectiv, ca cititor amator + critic literar si mai amator, BRAVO !
Nu stiu, ca n-am pierdut nici o femeie pana acum. :-P
Multumesc. ;)
Mare diferenta nu este intre a avea un salariu de rahat sau a nu-l mai avea. :((
Rudolph, imi creste inima citind comentariul tau. Iti multumesc mult!
Genial articolul, substratul e..infiorator:(
Multumesc, Yamasha. Facem haz de necaz. :((
Daca nu te satisface, eu zic sa iei masuri drastice. Ori iti iei cinci, sase, companii de genul asta, ori testezi propunerea bancilor cu riscul de a-ti numara postarile financiare ulterioare.
E tare de tot scrisoare catre salariu :))
Felicitari pentru articol. Am ras cu lacrimi si pe masura ce citeam m-am identificat total printre randuri, cu deosebirea ca pe baietelul meu il cheama Dragos, dar sentimentele sunt aceleasi.
Primul meu salariu s-a dus pe un ursuloi de plus. Stamate se chema…
N-am vrut unul mic, asa ca l-am ales pe cel mai mare de la Romarta. De-abia-l duceam în brate.
Saraca mama, ma astepta cu sufletul la gura sa plateasca telefonul …
foarte ingenios, nu mi-ar fi trecut vreodată prin cap