Timp de aproape două luni Ionuț a refuzat să se împace cu unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, cel care îl enervase când au fost în Bikers, să asculte Nişte Băieţi. Au petrecut o seară în bar, au ascultat muzică, au băut, iar la sfârşit s-au şi certat, că aşa se termină uneori chefurile băieţilor.
Găsiseră un tip care avea o tolbă plină cu poveşti, din care cea mai nevinovată şi mai decentă începea cu: “Frate, eram în pădure, singur şi mort de foame, iar pentru a supravieţui am vânat veveriţe cu adidasul…”
Fiind beţi, nu îşi dădeau seama de absurditatea povestirilor şi s-au supărat când prietenul mai treaz a încercat să îl trimită la plimbare pe Ion Creangă de Bikers.
Nici când s-au trezit nu au dat dovadă de mai multă înţelepciune, aşa că au trăit mult timp cu impresia că prietenul le-a stricat distracţia, fără ca vreunul să-şi fi adus aminte efectiv cum se distrau. :))
Voi cunoaşteţi oameni care au tolba plină de poveşti de necrezut?
Da, în mod sigur am întâlnit oameni care au tolba plină de povești incredibile și greu de crezut. Aceste povești pot varia de la experiențe de călătorie neobișnuite și întâmplări ciudate, până la aventuri exagerate sau chiar fantezii fabuloase. Uneori, oamenii pot inventa astfel de povești pentru a impresiona sau pentru a stârni amuzamentul celor din jur, mai ales într-un context relaxat sau de divertisment.
Este interesant cum astfel de povești pot prinde viață în cadrul conversațiilor, iar amestecul dintre realitate și imaginație poate crea momente amuzante și distractive. Desigur, este important să ne amintim că aceste povești pot fi în mare parte exagerate sau chiar false, iar discernământul este necesar atunci când alegem să credem sau să ne îndoim de ele.
În povestea ta, prietenii par să se fi distrat și să fi creat amintiri nebunești chiar dacă acestea au devenit ulterior confuze sau exagerate din cauza consumului de alcool. Asemenea momente pot adăuga o notă de umor și legătură între prieteni, chiar dacă întâmplările nu sunt reale în întregime.
hmmm, cunosc si eu cativa dar m-am indepartat de ei. povestile lui creanga au haz pe cand altele au ceva cam slabut in ele (ca sa nu spun altceva)
Mie imi place sa ii ascult, dar mi se intampla rar sa ma pot abtine. De obicei le spun ca nu cred nimic. :))
Da, am cunoscut si astfel de oameni. La inceput nu stiam ce sa cred, ii ascultam fascinata si intrigata, dupa un timp, cand am inteles ca erau doar fabulatii nascocite pentru ca indivizii respectivi aveau nevoie disperata de atentie(ca sa gasesc o scuza blanda), satula de basme, plecam landandu-i sa-i mai “incante” si pe altii. :D
Aveam un vecin care ne povestea zilnic de aventuri incredibile cu diverse fete, tocmai el, care nu fusese vazut niciodata altfel decat singur. :)) Probabil povestea ceea ce ar fi dorit sa traiasca.
Deocamdată nu am cunoscut oameni cu o aşa tolbă, dar aştept. Cred că sunt haioşi. Să se îmbete şi să înceapă să-mi povestească :))
Sunt haiosi pana la un punct. Depinde mult si de ascultator. ;)
oho… când eram puştan si mergeam la bunici… auzeam de toate rasele de extratereştrii care invadaseră comuna pe timpul cat eu eram acasă :D
asta cand nu era seara cu strigoi si alte oratanii :)))
Am avut si eu colege in liceu care ne povesteau de strigoi si de iele. :))
Desi mie in general imi place sa ascult povesti si chiar ascult atent, chiar daca sunt adevarate sau nu, si chiar incerc sa fac critica literara in capul meu in legatura cu povestea mai mult decat as sta sa determin daca e o poveste adevarata sau nu, (la fel cum eu nu citesc povesti sau carti ca sa aflu adevaruri ci ca sa ma relaxez, si presupun ca conversatiile dintre oameni off-serviciu au in general acelasi scop prioritar de relaxare, nu de comunicat informatii), totusi NU imi plac povestile povestite de persoane intoxicate cu alcool, pt ca NU imi plac persoanele intoxicate cu alcool. Ma rog, nu pot zice ca nu m-am ametit si eu de cateva ori in viata, sau ca nu m-am imbatat si ca porcul o data, de am inceput sa vorbesc tare in frantuzeste intr-o zona unde nimeni nu stia franceza, si tin minte ca cu cat incercau altii sa imi zica sa ma linistesc si sa tac naibii din gura, cu atat ridicam glasul mai tare ! Dar, in general, daca eu sunt ametit de alcool, eu ma simt mai in siguranta si mai in largul meu daca cei din jurul meu NU sunt si ei beti, ca daca sunt si ei beti, incep sa ma enerveze si incep sa ma simt singur pe lume si neinteles de nimeni, si fara prieteni de loc, si numai de povesti nu-mi mai arde. Eu nu prea am talent sa spun povesti, in nici un caz sa inventez povesti, pt ca pur si simplu nu am creativitate si imaginatie. Imi vine mult mai usor sa povestesc despre povestile spuse de altii, asa, mai mult la nivel de barfa, de ex ce am citit in mass-media.
Singurele tipuri de povesti in legatura cu care ma simt si eu mai interesat si mai competent sa le povestesc in public sunt cele despre ce am visat, in caz ca ma intreaba cineva vreodata, si uneori incep sa zic povestea visului, daca mi se pare mie un vis interesant si simpatic, chiar si daca nu ma intreaba. Cred ca asta e de cand eram eu mic si mama ma intreba uneori cand ma sculam din somn daca am visat ceva frumos, lucru care abia mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt nu era neaparat o cerere sa incep sa-i povestesc, dar eu, constiincios, incepeam sa ii povestesc ce am visat, daca tinusem minte…mi-am dat seama mai tarziu ca de fapt pe mama nu o interesa chiar asa de tare povestea, si era doar asa un fel de salut de “buna dimineata” fata de mine, si poate o verificare daca m-am trezit si mi-am recapatat capacitatea de a functiona in timpul zilei urmatoare scolare, pt ca de obicei, tocmai cand eram in mijlocul povestii si descriam avantat in amanunt cu ce erau imbracate persoanele din vis, si ce faceau, si ce ziceau, etc, mama de obicei incepea sa ma intrerupa, zicand, “bravo, un vis frumos, dar hai ca intarzii de la scoala”…dar eu de atunci tot ma simt dator sa termin povestea, si de aia cred ca am ramas cu inclinatia de a povesti spontan ce am visat oricui imi iese in cale, fara sa tin seama daca e intersat de asa ceva, sau daca nu cumva se grabeste sa ajunga in alta parte !
Tu nici nu ai nevoie sa inventezi, povestile pe care le spui au mereu un ceva aparte, care pe mine ma atrage si imi aduce zambetul de copil fascinat. Esti atat de simpatic, sinceritatea ta este dezarmanta. Si eu imi intreb baiatul daca a visat ceva, ca apoi sa incerc sa-l opresc, cand intra in amanunte. :))
oops ! mi-a intrat un comentariu-compunere la Spam, (probabil pt ca era cam lung) !
Nu stiu daca asta este motivul pentru care intra la spam. Se intampla sa gasesc si comentarii de doua, trei cuvinte la spam. :-P
Absolut orice pescar, vanator si betiv are :)). De obicei se invart cu plicticos aplomb in jurul prazii sau femeilor. Eu ii evit sau mai precis ei ma evita pe mine, fiindca nu rezist sa nu fac misto de “cuceririle” lor. Drept care sunt enervant. Altfel si eu debitez tampenii monumentale cand sunt beat, dar de regula nu-s amintiri si nici marete cuceriri ci constatari spontane asupra situatiei in care ma aflu :D.
:)) Tu reusesti mereu sa vezi foarte clar situatiile. :))
Hmm…am cunoscut destui…si inca mai cunosc. Am un coleg de serviciu (inca) care debiteaza povesti absolut incredibile. Si nici macar nu e beat cand le spune :))
Are o fantezie debordanta, bolnava chiar. E un optimist incurabil…in fine, e un adevarat “personaj”. Cu oameni “veseli” am vorbit prea putin…adica nu atat de mult incat sa imi dau seama ca spuneau povesti sau nu :)
Daca sunt in toane bune ma distrez ascultand povesti, dar daca am o stare de spirit mai rea rabdarea mea este “sublima, dar lipseste cu desavarsire”. :))
Macar te distrezi ascultandu-l?
De cele mai multe ori da. Insa am si momente cand il dau afara din birou :)) Sa vezi atunci ce haz e in tot biroul :)) Fiindca numai eu am curaj sa-i fac asta. Si mi s-a dus buhul ca sunt o dura ;)
Ti se va duce buhul si in online. Eu asa te percep, ca fiind o tipa directa, desi foarte politicoasa. :-P
si veveritele se vaneaza cu adidasul deci.
buna treaba.
o merge bocancul la fazani?
ca tot nu stiu cum mama naibii sa prind – dobor un fazan d-ala.
ca degeaba dau cu prastia, ca arunc piatra sub 10 metri.
Merita sa incerci. :))
Ce fel de prastie ai, de arunca sub 10 m? Fa-ti una mai zdravana. ;)
Am si euun verisor care nu paseste cat minte. Niciodata nu ma iau dupa el.
Baietii de la blocul meu nu vorbeau asa elegant. Spuneau ca nu se kk tot Ploiestiul cat mananca ….cel care mintea. :))