Skip to content

Iubesc Viaţa

Blog generalist cu amprentă personală

Menu
  • Prima pagină
  • Cărți
  • Autobiografice
  • Imaginar
  • Blogosfera
  • Menajerie
  • Informații
  • Educație
  • Blogroll
  • Vienela
Menu

Oceanul viu de păcură

Posted on March 7, 2015January 5, 2024 by Vienela

Glasul roţilor de tren îmi spunea poveşti de-a dreptul fantastice, iar eu ascultam cu ochii pierduţi în câmpurile pline de floarea soarelui sau de grâu, îmbujorată de roşul aprins al macilor, înlănţuită într-un vis ca un ocean viu de păcură, din care şi acum regret că am ieşit. Acolo, în visul legănat de tren, era mereu soare, zâmbetele oamenilor erau reale, nici omul, nici animalul nu suferea, florile aveau toate miros, pe cer strălucea curcubeul, pe pământ curcubeul… Da, şi pe pământ, dar numai după ce coboram din tren în gara de la Moreni.

Picioarele se afundau în păcura lăsată liberă. Bătrânul pământ gemea din timp în timp, sufocat de miros şi de apăsare. Călătorii înjurau cu foc sondele plantate pe întregul câmp. Bătrânii îşi scoteau batistele şi îşi ştergeau cu ele pantofii, pantalonii şi mâinile aspre, cu pielea înnegrită de păcura ce se insinua fără jenă în crăpături. Mamele îşi prindeau copiii în braţe şi încercau să străbată câmpul fără să alunece sau să se împotmolească în amestecul vâscos de păcură şi glod. Doar eu, copil fiind, eram fericită că am ajuns în raiul culorilor ce se unduiau de la peron şi până hăt, departe, la şosea.

Stăpânită de emoţii fără nume, căutam locurile unde păcura era groasă. O lăsam să-mi prindă pantofiorii de lac într-o strânsoare caldă, neagră, moale, inhalam cu nesaţ miasmele ridicate în aer, mă prefăceam că mă dezechilibrez doar pentru a putea atinge în voie, cu palme fine, de copil crescut la oraş, crema aceea vâscoasă în care m-aş fi culcat bucuroasă şi-aş fi visat nesfârşitul. Curcubeul ce plutea deasupra ei mă chema cu o forţă aproape irezistibilă, mă făcea să cred că sub pământ trăiesc fiinţe cărora noi, oamenii, le întunecăm cerul brăzdat de arcul multicolor.

Pentru o clipă am avut aceeaşi senzaţie, m-am întors în copilărie şi mi-am dorit să mă scufund în vis, de cum am descoperit oceanul viu descris de Stanislaw Lem în Solaris, cu ceva ani în urmă. Astăzi visul s-a întors şi mă cheamă cu putere. Sunt ameţită de nesomn. Simt cum plutesc într-un ocean viu de păcură, cum mă îmbrăţişează cald, negru, moale, cum mă împodobesc în curcubeu şi dorm nesfârşit…

 

 

În liniștea adâncă a oceanului viu de păcură, simt cum fiecare particulă a ființei mele se desprinde de realitatea palpabilă și se pierde într-o stare de plenitudine. Caldura neagră care mă îmbrățișează este ca o prezență eternă, o mângâiere a universului care mă învăluie într-un abur misterios al existenței.

În această stare de suspensie, în care simt că plutesc într-un infinit al senzațiilor, mă găsesc împodobit în culori efemere și strălucitoare, precum un trandafir de curcubeu. Fiecare nuanță, fiecare vibrație a culorilor mă definesc într-un mod unic, ca și cum aș fi o creație efemeră a cosmosului, o notă muzicală într-un concert al eternității.

Dorm nesfârșit în această dimensiune onirică a ființei mele, în care timpul și spațiul se contopesc într-un dans cosmic. În această stare de somn veșnic, mă simt în comuniune cu esența vieții, iar fiecare bătaie a inimii mele resonază ca un ecou al eternității. Este un somn al conștiinței, o odihnă a sufletului în adâncul mărilor inexplorate ale existenței.

În acest ocean viu de păcură, în care simțurile devin o extensie a spiritului, descopăr că a trăi nu este doar o experiență de zi cu zi, ci o călătorie într-un labirint infinit al misterelor universului. Fiecare clipă devine o revelație, iar fiecare respirație este o conexiune cu forțele primordiale care guvernează viața.

Astfel, plutesc în acest ocean viu de păcură, împodobit în curcubeu și învăluit în căldura neagră a eternității, recunoscând că existența mea este o parte mică, dar semnificativă, a vastului tablou cosmic. În această călătorie filozofică, devin conștient de faptul că fiecare senzație, fiecare trăire, este o comoară în acest ocean nesfârșit de posibilități, iar eu sunt doar o picătură în această imensitate.

8 thoughts on “Oceanul viu de păcură”

  1. Ana Q. says:
    March 8, 2015 at 12:52 pm

    La multi ani pentru 8 martie, vienela draga!
    Un ocean viu de fericire si de vise implinite iti doresc din suflet!

    Reply
    1. Vienela says:
      March 12, 2015 at 9:06 pm

      Cu mare intarziere, La multi ani, Ana draga! :)
      Iti multumesc din suflet si iti intorc urarile!

      Reply
  2. Radu says:
    March 8, 2015 at 1:23 pm

    După descrierea ta m-aş fi gândit la “Picnic la marginea drumului” scrisă de fraţii Strugațki.
    Sper că nu am greşit nimic, nu mai am timp să caut pe net!

    Reply
    1. Vienela says:
      March 12, 2015 at 9:07 pm

      Trebuie sa caut si eu. Sigur nu am citit… :)))

      Reply
  3. Roxana says:
    March 9, 2015 at 6:03 pm

    Frumos scris, interesantă comparaţie! Eu una nu m-aş fi gândit aşa, dar este un punct de vedere interesant privind opera lui Stanislav Lem. Mereu zic că este o îmbunătăţire şi o îmbogăţire să vezi prin ochii altuia povestea pe care a perceput-o, felul în care a făcut-o, conexiunile pe care le face instantaneu în momentul când citeşte o descriere. Câţi din noi nu am trăi măcar câteva zile pe Solaris, unde să ne întâlnim cu cei dragi, cu ceea ce am avut, ce am pierdut! O carte bună, pe care o recomand!

    Reply
    1. Vienela says:
      March 12, 2015 at 9:08 pm

      Cartea lui Lem mi-a trezit atat de multe ganduri si senzatii, ca as putea scrie o carte despre ele. :)
      O recomand si eu din toata inima! Si pe Lem, in general…

      Reply
  4. Pingback: În transă, visând nesfârşitul | Iubesc Viaţa
  5. Pingback: Viața în oraș, ca la țară - Iubesc Viaţa

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

carte de povesti pentru copii
Povești pentru copii
carti de povesti pentru copii
Povești de noapte bună copii
Cărți educative pentru copii în română
Cărți pentru copii Învață culorile
carti in limba romana
carti de povesti pentru copii

Te-ar putea interesa:

  • Carti ilustrate pentru copii
  • Carti religioase pentru copii
  • Povesti despre stele pentru copii
  • Povesti de noapte buna
  • Top cărți beletristică pe care să le citești în 2021
  • Povestea unui câine ciobănesc corb
  • Povesti scurte in imagini

Vienela – Iubesc Viața

vienela iubesc viata poza

Despre Vienela

  • Contact
  • Despre Vienela
  • Pagina de test
  • Politică de confidențialitate
  • Politică fișiere cookies
  • Suntem făcuți să mergem înainte

Citesc:

  • Cărți de povești
  • Sărutul ploii
  • Self-Care Journals
  • Jurnale pentru femei
  • Jurnal de catel
  • Vieneland
  • Children’s Books New Releases
  • Caietul Cristinei
  • Grădina cu povești
  • Idei de cadouri
  • Scrisoare de la Mos Craciun pentru copii
  • Etsy Gemstone Jewellery
  • Buna dimineata la cafea
  • Jurnalul unui Sultan
  • Eva catre Adam
  • Salcamul dintr-un caz real
  • Meditatii in desert
  • O noapte incendiara
  • Omul se trage din maimuta?
  • Atacul de panica
  • Legenda legendelor
  • Nu am dansat decat o vara
  • Cele mai bune si mai citite bloguri
  • Epistola catre o epava
  • Cel mai frumos martisor
  • Bloggeri si scriitori
  • Cimitirul sperantelor inchise in sticle
  • Cum iti traiesti viata?

S-ar putea să îți placă și ce am scris în anii trecuți

©2025 Iubesc Viaţa | Design: Newspaperly WordPress Theme