Jucărie pentru câine

Din seria “Mami de Bruno și ideile ei tâmpite”:
Îl așteptam pe Mihai să iasă de la kaufland. Plictisiți de atâta nemișcare și toropiți de căldură, eu și câinele zăceam pe iarbă (verde de la vest), la umbră. La un moment dat m-am gandit că ar trebui să preiau inițiativa, să inviorez puțin atmosfera. M-am ridicat din iarbă, am rupt un con de brad (con mic, verde, crud) și m-am gândit să îl arunc în sus, apoi să îl șutez, să se poată juca Bruno cu el. Toate bune și frumoase până la partea cu șutul. Eu nu-s mare fotbalist, dar de obicei figura asta îmi iese perfect.

Câinele, credincios și mereu atent numai la mine, s-a băgat prea aproape tocmai când conul aruncat în sus cobora vertiginos spre piciorul meu. Impactul a fost atât de puternic încât eu m-am ales cu o durere de picior, iar câinele cu buza spartă. A rămas o clipă uimit, neștiind ce se întâmplă (doctore) și de ce, apoi s-a comportat ca și cum nimic nu se întâmplase, deși buza îi sângera. L-am luat în brațe și i-am spus de mii de ori că nu am vrut, că am doar idei tâmpite uneori. Pur și simplu uitasem că el rar se uită la jucărie înainte de a se uita la mâna mea, la piciorul meu, la partea de corp cu care mânuiesc jucăria.

Idei tâmpite…

#spitalul9sectiaagitati

Data viitoare promit să folosesc o jucărie adevărată, care să nu îmi rănească bietul câine.