Alerg după un vis…

Mergeam relaxată pe un drum abia reparat, cu ochii la tot felul de vitrine atrăgătoare. Indecisă, mă opream des şi studiam ofertele, cântărind în minte plusuri şi minusuri. La un moment dat, mi s-a părut că mi-am auzit numele strigat pe un ton imperativ, amestec de reproş, rugăminte, poruncă. Am întors capul surprinsă şi nedumerită. Cine şi mai ales cu ce drept îmi face reproşuri? În urma mea am zărit forme ce îmi păreau cunoscute, dar pe care nu le puteam identifica.

-Te prefaci surprinsă? E drept, a trecut mult timp de când nu ne-am văzut, dar nu m-am schimbat de atunci. Sunt acelaşi vis frumos pe care îl chemai ades înainte de a doua cr_mă cu premeditare.

Emoţionată, am strâns la piept un vis mare, poate cel mai dorit şi mai greu de realizat vis al meu. Pentru ce mă bântuia astăzi, când ştia că nu vom putea fi vreodată împreună?

Din umbră a ieşit un alt vis, unul pe care îl credeam stins. Mi-a reproşat că nu am luptat destul pentru el şi mi-a poruncit să îl privesc în ochi, să văd jarul ce încă mocneşte. Degeaba mă uitam la el. Revigorarea lui nu depindea doar de persoana mea…

-De mine îţi mai aminteşti? mi-a şoptit o voce subţirică. În aceeaşi clipă i-am simţit degetele mici şi calde cum se încolăcesc pe mâna mea şi un fior de stânjeneală mi-a trecut pe sub piele. Îmi aminteam şi de acest vis, însă nu mă interesa foarte mult, probabil din cauză că era mărunţel, pipernicit, insipid. I-am mângâiat obrazul şi mi-am promis în gand că mă voi ocupa şi de el, dacă vreodată în viaţă voi avea timp.

Tot mai multe visuri vechi mă încercuiau şi toate îmi strigau că-s nestatornică, egoistă, arogantă. Cum de m-a lăsat inima să le nasc şi apoi să le abandonez înainte de a lupta din toate puterile pentru ele? suna reproşul lor comun.

-Ce tot vreţi de la mine? Nu puteţi pricepe că unele dintre voi erau prea mari pentru puterea unui singur om, iar altele prea mărunte pentru gustul meu? Ştiţi voi că am visuri puse deoparte, pentru când voi găsi răgaz şi motivaţie? Dacă v-aţi fi privit în oglindă cu atenţie aţi fi ştiut că nu ne potrivim, chiar dacă o vreme am crezut că am putea străbate viaţa împreună. Nu ştiu ce se va întâmpla cu voi. Eu încă mai alerg după un vis…