Astăzi (30 ianuarie 2015)… am scos din blogroll şi din lista de “prieteni” de pe facebook o doamnă despre care aveam o impresie bună până să intru pe blogul ei şi să văd că recomandă persoane care se leagă aiurea de bloggeri. Mă gândesc… să iau la verificat toate blogurile pe care le am în liste şi mă aștept/sper… să faceţi acelaşi lucru. Aleg să mă rup de toţi cei care încurajează un astfel de comportament în blogosferă. În blogroll ţinem oameni care scriu bine, oameni pe care îi citim, oameni frumoşi, ce merită a fi recomandaţi (cel puţin eu aşa am învățat… când mi-am deschis blogul).
La capitolul recomandări vreau astăzi să le mulţumesc şi să le spun că rămân recunoscătoare… unor prieteni care au sărit imediat ce am cerut un strop de ajutor pentru un logo. Merci frumos, Iulian şi Alexandra!
Nu am ieşit peafară… astăzi. În schimb, m-am distrat maxim în casă… privind cum pisicuţele mele încercau să înţeleagă ce era cu crapul imens ce se tot zbătea în bucătărie… Din el voi meşteri o delicatesă mai târziu puţin. :-P
În grădină… mi-ar plăcea să am (printre altele) o tufă de salvie, iar pe aleea spre casă multe micşunele. Undeva în spatele casei mi-ar plăcea să pot adăposti câini şi pisici, iar la umbra unui pom din grădină să îmi petrec verile citind. Poate că într-o zi voi reuşi să îl conving pe soţul meu că un schimb de case cu părinţii lui m-ar face fericită.
Eram îmbrăcată cu… frunze uscate, ascultam muzica stelelor şi alergam în gând după un vis greu de prins, pe care acum îl asociez unui citat preferat: “Idealurile se aseamănă cu stelele: nu le poţi atinge, în schimb te poţi orienta”. Captivată de silueta visului ce pluteşte în faţa mea, am plănuit pentru săptămâna viitoare… să îi acord mai multă atenţie.
Idealurile se aseamănă cu stelele: luminoase, îndepărtate și mereu prezente în orizontul vieții noastre. Ele reprezintă ghidurile noastre, sursele de inspirație și visele care ne îndrumă către a deveni cea mai bună versiune a noastră. Similar stelelor, idealurile nu pot fi atinse direct, dar ele oferă o direcție clară în calea noastră.
Într-o lume plină de provocări și incertitudini, idealurile devin stelele noastre polare, oferind lumina și îndrumarea de care avem nevoie pentru a naviga prin viață. Ele ne amintesc că suntem în căutarea unei destinații mai înalte, că există ceva mai presus de cotidianul nostru, ceva ce merită să fie atins și realizat.
Atunci când ne orientăm după idealuri, suntem ghidați de valori și principii care definesc calea noastră. Similar unei constelații care își păstrează forma și luminozitatea în ciuda distanței, idealurile noastre rămân constante în ciuda obstacolelor sau a schimbărilor din viața noastră. Ele ne oferă stabilitate și direcție în mijlocul haosului.
Chiar dacă uneori par inaccesibile sau imposibil de atins, idealurile au puterea de a ne inspira să ne depășim limitele și să ne depunem eforturile în direcția dorită. Ele reprezintă un far de lumină care ne îndeamnă să ne depășim zonele de confort și să explorăm noi orizonturi.
În același timp, idealurile ne învață răbdarea și perseverența. Asa cum nu putem ajunge la stele printr-o călătorie scurtă sau ușoară, nici realizarea idealurilor noastre nu vine fără efort și dedicare pe termen lung. Fiecare pas pe care îl facem în direcția lor este o călătorie de autodescoperire și dezvoltare personală.
Așadar, idealurile nu sunt doar scopuri, ci și călăuze care ne ajută să ne orientăm într-o lume în continuă schimbare. Ele ne susțin în momentele dificile și ne încurajează să continuăm să visăm și să evoluăm. În final, chiar dacă nu putem atinge direct stelele, procesul de a ne orienta după ele ne aduce împlinire și înțelegere despre propria noastră călătorie în viață.
Închei această pagină din jurnalul de femeie simplă cuo fotografie preferată… – brăţara mea by Alia.
Văd că a început și in blogărit sezonul excluderilor. E faza finală a unei atitudini de izolare narciziacă ? Cuvântul are blestemul biunivocității și așteaptă flămând semnale de recepție, de aprobare și respingere. Ai un statut bine bine situat în leadership-ul sectorial al „diverselor” (apropiate multe de literatură!) și in advertorial. Ceea ce implică dialog, acceptarea opiniilor, răutăți inteligente (exclusiv vulgaritatea și „țățismul de gașcă”!). Dacă cineva împrăștie opinii despre tine, intreabă-te, de ce nu comunici cu „vipvatul .Si eu am scris despre tine, pe prăpăditul meu de blog (v. și mă simt acuzatul . Și nu înțeleg de ce nu dai nimănui nici un semn de feedback la comentariile primite, la posturi!? E ca și cum ți-ar călca cineva pragul si tu-i întorci spatele! Mă pot considera exclus, deși n-am avut plăcerea de a mă lafăi în norocosul tău blogroll!
Ca un nepriceput ce mi-s, am tuflit link-ul aiurea. Trebuia după „ v.”,în paranteză!
Nu am nimic cu cei care imi observa greselile si incearca sa ma corecteze, nici cu cei care imi cauta nod in papura pentru ca nu au loc de mine in blogosfera. Ii exclud numai pe cei care nu pot scrie fara sa foloseasca vorbe urate atat la subiect, cat si la predicat, pe cei care imi ataca fara motiv prietenii, pe cei care incearca sa se ridice calcand pe cadavre.
Am scris mult in ultimul timp, am fost ocupata si cu diversi musafiri veniti de peste hotare si am raspuns foarte greu, uneori si dupa doua saptamani. La fel, am citit bloguri numai pe fuga si numai dintre cele care mi-au iesit in cale pe facebook.
Departe de mine gandul de a ma izola in palatul de clestar. Pur si simplu nu reusesc sa gasesc suficienta energie pentru a face toate cate mi le-as dori.
Blogroll-ul de pe acest blog e vechi si il pastrez in starea initiala, insa am reparat scaparea pe celelalte bloguri ale mele. :))
Daca vrei, pot repara… :)