Valul albastru, rece şi furios, mă purta în sus şi în jos ca pe o biată meduză, niciodată singură, niciodată în armonie cu însoţitorii. Curenţii din larg mă izbeau uneori de reciful albastru şi mă umpleam de vânătăi albastre. Eram o entitate fără culoare într-un albastru rece, metalic, ireal, creaţie luată în râs de propriile dorinţe albastre.

albastre meduze

O stea de mare albastră m-a văzut rătăcind prin valurile înspumate, de un albastru ultramarin şi m-a prins de mână. Cu o mişcare viguroasă m-a aruncat în sus, acolo unde soarele bătea în apa mării, făcând-o să semene a peruzea. Pe măsură ce urcam, apa devenea tot mai deschisă la culoare. Acum era de un albastru pal, aşa cum doar cerul senin ar fi putut fi. Nu îmi mai era teamă şi albastrul nu mi se mai părea rece.

Am scos capul din apă şi am privit în jur. Valurile erau albastre, cerul era albastru şi în depărtare se vedeau copaci albaştri. M-a cuprins o dorinţă stranie. Într-un vis de o puritate albastră mi-am dorit să devin şi eu albastră, aşa cum deja îmi era sufletul. M-am strecurat prin iarba deasă şi m-am oprit pe un dâmb, unde un copil cu ochi albaştri privea în zarea luminoasă, pierdut în gânduri prea gândite.

albastru copacilor

Am profitat de neatenţia lui şi i-am furat din ghiozdanul albastru călimara cu cerneală. Mi-am înmuiat picioarele în ea şi am lăsat lichidul albastru să urce prin vene tot mai sus. Cuprinsă de emoţii nestăpânite, am privit cum cerneala se strecoară prin piele şi mă transformă într-o entitate albastră. Eram albastră într-o lume ca un vis de un albastru egiptean. Păşeam prin iarbă şi lăsam în urmă amprente adânci, de un albastru curat, nemaivăzut.

Priveam în jur, căutând din ochi semeni de-ai mei, entităţi albastre cu care să mă contopesc într-un dans sincron, pe ritmuri albastre. Speriată, mi-am dat seama că eram singură, că toţi ceilalţi erau roşii, galbeni, cenuşii. Încercam să nu fac zgomot, pentru a nu atrage atenţia asupra mea. Mă trădau urmele albastre lăsate pe iarbă. Eram o ciudată albastră într-o lume pestriţă

albastru in ceata albastra

Atunci m-a văzut ea şi mi-a făcut semn să o urmez în lumea-i albastră, o lume în care toţi oamenii sunt albaştri. Aici visele se metamorfozează în realităţi albastre, realitatea devine un vis albastru, râsul este albastru şi aripile ce cresc nestingherite devin albastre.

Şi-am zis verde de albastru… şi-am ales să trăiesc… albastru în albastru.

albastre entitati intersectandu se