Skip to main content

Mi-e dor de-un vis

Nu am frapieră. Plimb sticla de vin de la frigider la masă şi înapoi, într-un dans al graselor din Cotnari (un soi de iele ce dezleagă limbi şi înveselesc petreceri). Mă trezesc povestind despre visuri pe care le credeam îngropate, cu un entuziasm ce molipseşte şi întinde la vedere, pe platouri, alte şi alte visuri. Unele îmi apartin, altele sunt străine, proaspete şi au aromă de om tânăr în suflet, de speranţe mai mult sau mai puţin realizabile, de alb … ca albul de hermină.

Până la ce vârstă putem visa? Să inventeze cineva un aparat care să măsoare visurile, să le cântărească şi să ne avertizeze dacă păşim în Absurdistan! Privesc spre comeseni. Unii au renunţat la visuri, alţii la dansul de la frigider la masă şi înapoi. Par să prefere locul călduţ, vinul călduţ, visul călduţ. Alţii îşi diluează visul vinul aruncând în el cuburi de gheaţă. Eu îl prefer rece, nediluat, clar, chiar dacă asta înseamnă să depun eforturi în plus.

Aprind o modernă pipă a păcii, sorb îngândurată din auriul sânge al ielelor de Cotnari, încerc să separ visul de realitate şi îmi dau seama că nimic din ceea ce am imaginat în cotloanele ascunse ale firii nu este pe potriva unui singur om. Visurile mele au nevoie de sprijin, de mâini puternice, de fiinţe care să viseze la fel. În visul meu nu-s niciodată singură, nu-s egoistă şi nici arogantă. Uneori, visul meu pare prea îndrăzneţ şi asta sperie om şi fiară, făcându-mă să tac. Albul este prea alb, orbitor, poate chiar utopic…

hermina

Omul nu e făcut să viseze singur. Visul croit în singurătate moare înainte de a se naşte cu adevărat. Visul croit în tăcere ar putea rămâne doar un vis. Se luminează de ziuă… Ielele opresc dansul, iar mie îmi este iar

“… dor de-un vis aşa curat

Şi alb ca albul de hermină,

Să râd ca florile-n lumină…”

Versuri de Ştefan Octavian Iosif – Mi-e dor de-un vis

Comments
  • Anca December 28, 2014 at 6:48 am

    un vin bun ne predispune si la visare, asa cum ai descris. unii devin egoisti chiar si in astfel de momente. pe mine poate m-ar interioriza mai mult, poate m-ar determina sa imi caut mult mai mult strafunduriile sufletului si ale constiintei.
    poate faptul ca esti in mijlocul unei familii visele se realizeaza impreuna cu ceilalti

    • Vienela December 28, 2014 at 7:46 am

      Eh, e greu sa te interiorizezi cand ai o familie nebuna si prieteni ca ai mei, oricat vin ai bea… :))) Nu e timp, iar atmosfera e intotdeauna exploziva…

  • Nice December 28, 2014 at 12:19 pm

    Citind randurile de mai sus am realizat ca am cam ramas fara visuri. :)) Mi le-am indeplinit pe toate si e timpul pentru unul nou. 😀 😛 Ce trist trebuie sa fie sa nu mai ai forta sa visezi…

    • Vienela January 3, 2015 at 7:57 am

      Aha, deci tu te numeri printre fericitii acestui pamant! Hai, cauta repede ceva la care sa visezi, sa te poti ridica in zbor!

  • Bianca Nymph December 29, 2014 at 4:26 pm

    Daca nici vise nu mai avem…

  • Cuvant de an nou | vavaly December 30, 2014 at 8:45 pm

    […] nu voi spune ca Vienela ( o altă filă scrisă frumos în cartea anului ce trece) că mi-e dor de un vis. Am capul plin de vise. Doar să  întind mâinile şi să le […]

  • […] bucătărie… apar în valuri platouri apetisante, vinul galben auriu înlocuieşte afinata, căpşunica băută de băieţi îşi împrăştie aroma în încăpere. […]

  • Adriana January 8, 2015 at 12:45 pm

    Aceste randuri ma duc cu gandul la urmatorul articol:
    https://astrodeva.wordpress.com/2014/05/24/cum-ne-cream-realitatea/
    Trebuie sa visam la lucruri bune si frumoase 🙂

  • In vino veritas | Iubesc Viaţa December 28, 2015 at 8:22 am

    […] auzit de Ignat că în vin este adevărul. De atunci îl tot caută cu înfrigurare. E sătul de minciuna unui decembrie lipsit de gerul […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.