A fost o perioadă în viața mea când mă jucam mai des, când îmi plăcea să combin idei și cuvinte, când mă delectam cu scrierile de pe alte bloguri, când nu mi se părea că ar fi pierdere de timp căutarea și descoperirea de noi prieteni. Apoi a venit ziua în care mi-am dat seama că totul este doar o iluzie. Una plăcută, care poate satisface anumite orgolii, însă doar o iluzie, în definitiv. Mai târziu am uitat iar. Și-am început să mă bucur de ceea ce scriam cu ani în urmă.
O tentativă (cam palidă, ce-i drept) de haiku, mi-a luminat zâmbetul astăzi. Cât de naivă și fericită eram! Și cât adevăr se ascundea în spatele unor cuvinte pe care, cel mai probabil, le-am înșiruit doar pentru că adunau numărul potrivit de silabe – 5, 7, 5. Unii îmi aplaudau evoluția, alții probabil mustăceau când mă întorceam cu spatele. Doar eu trăiam iluzii.
Nimic nu-i nou. Sub
soarele pământului
trăim iluzii.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat să înțeleagă lumea înconjurătoare și locul lor în univers. Cu toate acestea, o contemplare atentă asupra existenței umane ne poate conduce la concluzia că, în ciuda aparențelor, “nimic nu-i nou sub soarele pământului.” Într-o lume în continuă schimbare și evoluție, iluzia noutății persistă, determinându-ne să căutăm mereu ceva nou, în timp ce, adesea, uităm că baza experiențelor noastre este înrădăcinată într-o istorie veche și vastă.
- Ciclurile istoriei: Sub aparenta noutate a evenimentelor contemporane se află adesea reflecții ale unor aspecte deja trăite în istoria umanității. Ciclurile războaielor, schimbările politice și sociale, și căutările spirituale par să se repete, doar cu personaje diferite și contexte adaptate epocii actuale. În esență, suntem prizonierii unui ciclu nesfârșit, iar asta aruncă îndoială asupra conceptului de noutate absolută.
- Iluzia progresului tehnologic: Deși tehnologia evoluează la o viteză uluitoare, multe dintre principiile care stau la baza acesteia au fost descoperite sau formulate cu secole în urmă. Astfel, aparenta noutate a inovațiilor tehnologice este însoțită de rădăcini adânci în cunoștințele acumulate de generații anterioare. Oricât de avansată ar deveni tehnologia, substratul ei păstrează o continuitate care subliniază iluzia noutății absolute.
- Schimbările sociale și culturale: Moda, arta și cultura par să se reinventeze periodic, dar chiar și în aceste schimbări, putem identifica influențe și motive care au fost preluate din epoci anterioare. Iluzia că suntem martorii unor schimbări radicale în societate trebuie să fie examinată în contextul continuității umane și al tradițiilor care persistă dincolo de aparențele efemere.
În final, privind cu ochi critici la iluziile noastre despre noutate sub soarele pământului, ne putem întreba dacă există cu adevărat ceva nou sau dacă suntem doar martorii perpetuării unor cicluri aparent fără sfârșit. Cu toate că aspirăm la noutate și progres, este important să recunoaștem că baza experiențelor noastre se află adesea într-o moștenire bogată și complexă. Astfel, în căutarea noutății, ar trebui să îmbrățișăm și să apreciem continuitatea care ne conectează la trecut și să înțelegem că, într-un fel sau altul, suntem parte a unui șir de evenimente care transcende iluzia efemeră a noutății absolute.
??
:*