Nu mi-am serbat niciodată ziua de naştere, nu am invitat prieteni,
colegi sau membrii ai familiei. Accept faptul că sora mea vine an de an să îmi ureze LA MULŢI ANI, accept faptul că soţul şi copilul meu se
poartă altfel în acea zi, dar atât.
Nu înţeleg ce este de sărbătorit când mai îmbătrânesc cu un an(de acum, că am băiat mare, îmbătrânesc)?
Şi cum aş mai putea sărbători acum, când de ziua mea America îşi plânge mortii de la World Trade Center? Aş fi chiar neruşinată să fac chef pe 11 septembrie.
Comments
e frumos sa.ti sarbatoresti ziua de nastere.du.te si urca pe munte de ziua ta si o sa te distezi sigur. sau poate ca te vei bucura afland ca vreau sa iti fac cadou de ziua ta o pereche de cercei.
Gandeste-te ca e ziua ta si trebuie sa faci chef! 😀
mai tii minte?cand am implinit 18 ani am fost cu tine si cu Oana la Predeal.si chiar m-am distrat.
tocmai asta e ideea.e ziua mea,sunt mai batrana cu 365 de zile fata de anul trecut si nu ma distreaza deloc treaba asta.
asta e un obicei mai mult :))
La multi ani! Chiar daca nu sarbatoresti, tot simti ca e ziua ta. Pe mine ma deprima ziua mea.
am pus si eu intrebarea asta acum citeva zile, iar raspunsul a venit din partea prietenei mele: sarbatorim anul care urmeaza si faptul ca existam 🙂 te pup
nu mi-am pus niciodata problema asa,dar imi place.si eu te pup.
cred ca asta e ideea, sa privesti partea plina a paharului (stiu ca un stereotip, dar…)