Skip to main content

Ziua în care s-au terminat cuvintele

Tăcerea căzuse brusc peste pământ, de parcă o cuvertură groasă ar fi încercat să acopere a copacilor sevă urcând spre crengi, râsul clopoţel al copiilor de pe uliţe, chemările pline de dor ale căţeilor obosiţi de lanţul greu, explozia albă a petalelor de ghiocel care se desfăceau în lumina soarelui cu dinţi. Se terminaseră cuvintele vedetă, se terminaseră şi cele simple, care aduc mici bucurii dacă sunt aranjate în forma potrivită. Liniştea devenise de-a dreptul dureroasă. Era chiar ziua în care s-au terminat cuvintele

Un porumbel cu pene albe ca spuma laptelui plutea indecis pe deasupra pământului, neînţelegând de ce nimeni nu-l mai considera mesager al păcii, al inocenţei, al iubirii, de ce nimeni nu îl vedea şi nu îi auzea strigătul. Încerca să le arate oamenilor mesajul scris pe răvaş, un mesaj plin de cuvinte nărăvaşe. Îl aducea de departe, dintr-o altă lume; o lume senină, curată, darnică; o lume ce nu avea nevoie de legi, căci însăşi bunătatea omului era lege. Biet porumbel rătăcit, cu visul mototolit într-un răvaş, nu ai aflat că s-au terminat cuvintele, că omul nu mai poate vedea nici o literă şi nu mai poate auzi nici un cântec?

Comments
  • Dana February 19, 2015 at 1:40 pm

    Pentru tine nu s-au terminat cuvintele fie ele naravase, vedeta, in numar optim sau nu, si nu se vor termina.Sunt sigura ca te asteapta docile in coltul lor. O clipa de tacere e bine-venita din cand in cand…

    • Vienela February 19, 2015 at 1:43 pm

      Le chem uneori si nu vor sa se alinieze asa cum visez. Atunci ma enervez pe ele si le acopar cu un pled jerpelit, sa stea departe de lumina. Mai tarziu mi se face dor de ele. Le iau in brate, le alint si le cer sa imi ierte rautatea… 🙂

  • Ana Q. February 20, 2015 at 12:38 pm

    Nu stiu ce e cu mine zilele astea, orice citesc ma deprim. 🙁 Si parca cuvintele tale, atat de bine alese, mi-au intrat in suflet si au inceput sa adie ca un vant rece de toamna, imprastiind si mai mult voidul din mine.

    • Vienela February 20, 2015 at 1:06 pm

      Eram suparata rau ieri din cauza proiectului care murea inainte de a se naste. Am reusit sa gasesc o solutie, asa ca jurnalul de astazi explodeaza de soare si de zambet. 🙂
      Hai, capul sus si vant in pupa pentru cuvinte! :*

  • Radu February 20, 2015 at 1:16 pm

    Nu-mi vine să cred. Şi la tine?

    • Vienela February 20, 2015 at 1:17 pm

      :))) Pai ce, eu sunt mai cu mot? Toti o mai patim din cand in cand…

  • Rudolph Aspirant February 22, 2015 at 6:25 am

    Uite, am facut eu 2 lepse si te-am invitat ca sa contribui si eu la efortul porumbelului de a regasi macar cateva cuvinte importante pt orientarea in timp si spatiu, una cu vocabular de istorie si una cu vocabular de geografie !

    • Vienela February 25, 2015 at 10:38 am

      Le-am vazut de cum ai postat pe facebook, Rudolph. Doar sa gasesc putin timp liber si rezolv. Merci frumos! 🙂

  • Cele 21 de cuvinte | Iubesc Viaţa March 2, 2015 at 11:19 am

    […] 21 de cuvinte? M-aş putea descrie pe mine, cu tot ceea ce simt că sunt, gândesc şi vreau, în atât de puţine cuvinte? Ar putea ajunge omul cândva să comunice cu ceilalţi utilizând un număr fix de cuvinte, mereu […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.