Ziua are doar 24 de ore, iar eu am nevoie de mult mai mult timp. În fiecare zi descopăr cel putin un blog care are articole interesante şi comentarii pe măsură, tentaţia de a lăsa un semn că am trecut pe acolo este mare,  iar curiozitatea în privinţa răspunsurilor este şi mai mare. Fac greşeala de a mă abona la comentarii şi mă trezesc în fiecare dimineaţă cu sute de mailuri care mă aglomerează şi îmi fură timpul devenit atât de preţios, ce pare mai scurt de 24 de ore. Ţinând cont că sunt zeci de bloguri pe care mi-am făcut obiceiul de a intra zilnic, vă puteţi da seama câte ore pierd în faţa calculatorului citind atâtea articole şi comentarii.

Şi cum să trec rapid la alt blog, cum să nu citesc comentariile, când de multe ori sunt mai incitante, mai clare, mai bine documentate sau pur şi simplu mai amuzante decât articolul?

Curiozitatea mă face să intru pe blogul celui(celei) care mi-a atras atenţia prin comentariu, acolo găsesc o postare care îmi place, la rândul ei această postare are comentarii, unele îmi atrag atenţia…

Opreşte-te, Vienela, ziua are doar 24 de ore!!!

 PS: Am început să citesc o carte, Verişoara Bette, de Balzac, acum vreo două săptămâni şi încă nu am terminat-o, deşi este destul de interesantă. Mă ustură ochii, îmi lăcrimează şi adorm după primele trei pagini.