Cautam prin calculator o anumita poza si nu reuseam sa o gasesc. Nu stiu altii cum isi organizeaza fotografiile. Pentru mine, cel mai simplu este sa le bag in foldere pe luni/ani. Daca vreau sa regasesc o poza, incerc sa imi amintesc cam in ce perioada am facut-o. Astazi am revazut cateva dintre pozele pe care le-am facut cand am fost in vacanta in Sardinia si m-am amuzat de ceea ce mi-a sarit in ochi.
Desi nu sunt deloc talentata la fotografiat, reusesc de obicei sa ii fac poze relativ frumoase sotului meu. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru despre el. Oameni buni, il apuca pozatul in cele mai nepotrivite momente sau, dupa caz, daca il pun eu sa imi faca o poza, ma scoate mereu stramba, cu ochii inchisi sau cine mai stie cum. In poza de mai jos m-a surprins cand incercam sa imi scot un tep din deget, caci tocmai atinsesem un fruct de cactus si nu vedeam nimic din cauza ochelarilor de soare.
In plus, m-am speriat vazand cat eram de slaba pe atunci. Culmea este ca nimeni nu imi spunea. Ma lasau sa traiesc fericita, convinsa ca am o silueta de invidiat si ca arat foarte bine la varsta mea. Asa ca nu m-am putut abtine si am pus pozele laolalta, sa ii arat si lui cum stau treburile in realitate, daca mai avea vreun dubiu.
Zambiti, va rog! E sambata seara si eu rad la monitor privind poza rezultata. Dar starea mea de bine e data in primul rand de faptul ca Bruno a acceptat, in sfarsit, sa il lase pe vecinul de la parter sa il mangaie. Povestea este aici, daca nu ati citit-o deja.
Oare sa il mai las pe Mihai sa imi faca poze sau sa imi angajez un fotograf profesionist macar pentru cand mergem in vacante?
O seara frumoasa va doresc!
2 thoughts on “Zambeste, e sambata seara!”