Se făcuse ora 1 noaptea și noi nu aveam somn, probabil din cauză că ultima cafea fusese băută pe la ora 23. Eu eram la laptop, soțul meu la calculator, fiecare cu nebunia și dependența plăcerea lui. Din când în când ridicam ochii și discutam vreme de câteva minute despre nimicuri. Într-un final, plictisit, Mihai mi-a propus să vedem un film, iar eu am fost de acord, deși bănuiam că voi adormi înainte de a fi văzut măcar jumătate din el.
Nu mă întrebați ce film era, că nu îmi amintesc numele că vă spun eu. 🙂 Gravity- Misiune în spațiu. Pot spune numai că acțiunea se petrece undeva în spațiu, unde nu există gravitație și unde, din cauza unor “gunoaie” care zboară la voia întâmplării, toată lumea moare. Rămâne în viață un singur personaj, o femeie, care tot filmul încearcă să se întoarcă pe pământ. Nimic deosebit, nimic care să mă facă să rămân trează și atentă, în afară de efectele vizuale, care erau într-adevăr reușite. Și totuși am rămas cu ochii în monitor. De ce? Așteptam sclipirea, ideea fenomenală care să justifice filmul. Nu a venit sau, dacă a fost, eu nu am văzut-o.
În schimb, la câteva minute după terminarea filmului, mi-a venit mie o idee. Oare tot așa gândesc și cititorii noștri despre articolele pe care le postăm pe bloguri? Cu tot atâta înfrigurare așteaptă și ei să apară printre rânduri acea idee care să justifice timpul petrecut de noi scriind sau de ei citind? Oare și lor li se întâmplă să plece dezamăgiți de pe blogurile noastre sau ei nu au așteptări atât de mari de la noi, cum avem noi de la cei care fac filme sau scriu cărți?
Sunt bloguri pe care găsim din când în când chestionare cu întrebări de genul “despre ce v-ar plăcea să citiți pe blogul meu?” sau “ce anume ați vrea să aflați de pe blogul meu?”. Uneori am răspuns, tocmai pentru că îmi doream ca administratorul de blog să înțeleagă că eu nu îi intru pe blog pentru a afla informații despre cutremurele din Vrancea sau despre producția de cartofi la hectar. Nu, eu intru pe bloguri pentru că îmi place omul care scrie acolo sau pentru că îmi place stilul pe care îl abordează în scris. Subiectele mi se par mai puțin importante. Mă întreb acum dacă mai sunt și alți ciudați ca mine sau sunt în minoritate? 🙂
Si eu intru pe bloguri pentru ca ma regasesc in povestile scrise sau pur si simplu pentru ca imi place omul din spatele monitorului.
Si eu gandesc exact ca tine si uite, acum, de exemplu, conexiunea pe care ai facut-o intre film si articole m se pare geniala.
Cred că suntem o minoritate! Motoarele de căutare şi sponsorii gândesc altfel, am mai spus chestia asta pe undeva!
Si eu ca tine. Caut omul. Doar la culinare caut altceva, dupa caz.
Pentru mine conteaza totul, stilul, subiectul, omul si relatia mea cu acesta. Evident ca vreau sa stiu ce mai fac, ce mai gandesc si ce mai scriu prietenii din blogosfera. Dar nu ma astept sa gasesc de fiecare data idei geniale. Desi uneori se mai intampla. 😛
Pana la urma imi satisfac nevoia de socializare. De asta am si intrat in blogosfera acum multi ani…
In orice articol pe care il citesc, pe orice blog, caut sa inteleg ce e in spatele articolului. Asa scriu si eu. Scriu despre ce-mi place, scriu cand am chef si nu ma intereseaza sa scriu “comercial”. Imi place blogul tau si il citesc cu placere pentru ca-mi inspira caldura, fiecare articol ma duce cu gandul la un loc frumos si imi pare un blog in care bloggerul scrie din inima. Pana la urma asa e cel mai important, sa scri din inima, despre ce-ti place sau despre ce-ti trece prin cap inmomentul acela.
Cred ca nu putem de fiecare data sa scriem articole geniale. Uneori se intampla sa ne vina o idee, de ne uimim pe noi insine, alteori scriem…dar cuvintele nu se leaga intre ele…parca nici noi nu ne putem exprima asa cum gandim… Vrem sa scriem din suflet, dar nu ne iese cum ne-am dori. Suntem oameni, e firesc. Si cititorii nostri tot oameni sunt, am asteptari de la ei, in sensul ca…ar trebui sa fie intelegatori, nu suntem perfecti, nu avem cum sa scriem extraordinar de fiecare data, uneori i-om plictisi pe parcursul unui anumit articol :)) Dar daca se intorc pe blogul nostru…inseamna ca e de bine. 🙂
De obicei, nu intru pe un blog pentru a afla noutăţi.
Caut viziunea bloggerului despre un fapt cotidian sau altul.
Altfel, ştiri proaspete despre orice domeniu pot afla din alte
surse, în care nu există opinia celui care a furnizat informaţia.
Nu esti deloc in minoritate, si eu caut omul din spatele randurilor.
Mi-ai amintit ca am un draft care se numeste “Omul sau blogul lui?” si pe care nu am mai avut timp/inspiratie sa-l termin. Poate mi-ai dat un implus 😉
În spatele fiecărui blog e un om. Indiferent ce vor susţine unii sau alţii toţi cei care avem bloguri suntem dependenţi de feedback. Iar feedback-ul se simte cel mai bine atunci când interacţionezi cu un alt om, din spatele altui blog. De aceea, ceea ce tu crezi că este o minoritate, eu cred că se constituie de fapt într-o majoritate. Înclusiv răspunsurile de mai sus vin şi îmi dau dreptate.
Eu sunt mai rece, în schimb sunt uşor de atras. Intru, citesc titlurile ultimelor postări în general şi dau click pe ce mă atrage, citesc până la punctul în care se întâmplă sau nu să fiu atrasă de ceva, pozitiv sau negativ, pentru că se poate să te atragă un articol şi pentru cât de împotriva celor scrise eşti, ca cititor. În momentul în care un blog mă impresionează cu 2-3 articole în 2-3 zile diferite, intră la favorite într-o listă personală şi citesc aproape zilnic, inclusiv de pe telefon. Şi la favoriţi selectez, dar intru pe blog cu interes. Şi sunt uşor de dezamăgit ca cititor, în sensul că dacă nu scrii 2-3 zile şi nu există niciun semnal, începe să sari dintre favoriţi. Sau dacă începi să scrii prea multe articole care mi se par mie tâmpite, mă rog, ideea e că “lucrez” destul de mecanic şi instinctiv în blogosferă.
Eu cred că are importanţă şi cum ajungi pe un blog. Căci, un cititor venit de pe Google caută informaţie, cred eu. Cititorii veniţi din blog în blog, o fac pentru că ceva le-a atras atenţia: fie un comentariu de-al tău, fie că te-a văzut în blogrollul unui om pe care-l place. Şi la prima impresie, contează stilul şi probabil ideile care îi plac şi cu care simte că rezonează. Dacă revine, ceva i-a plăcut. Dar pe omul din spatele blogului îl apreciază în timp şi ajunge să dezvolte o legătură cu el, dacă revine.
Dar mai este o problemă cu care eu personal mă confrunt. Sunt atât de multe bloguri frumoase şi oameni deosebiţi, că nu ai cum să mergi pe la toţi, Chiar am scris o dată pe blog, că îmi cer iertare tuturor acestor oameni că nu pot ajunge pe la ei. Şi ţi-aş spune acum primul exemplu, dar mi-e teamă să nu mă cerţi.
Eu caut (si raman alaturi de) blogurile unde oamenii scriu din acelasi imbold ca mine: “uite o idee interesanta, ar fi pacat sa se piarda”.
sincer, nici ca se poate o aiureala mai mare decat “ce-ati dori sa cititi/aflati pe blogul meu”.
fiecare scriem pentru o nisa, doar anumiti oameni se regasesc sau gasesc interesante povestile noastre.
povestea aduce in prim plan omul din spatele cuvintelor
il simt aproape sau nu. dupa aceea, e mai simplu…))))
Eu intru pentru omul care scrie pentru că de fiecare dată mă surprinde cu un subiect sau idee inedită. Nu ştiu să citesc vreun blog nişat aşa că surprizele pe blog sunt la fiecare accesare.
Nu caut subiecte pe bloguri deci nu genul subiectelor ma intereseaza. Dar nici pe bloguri unde se bat rau campii nu raman…
Ma alatur acestei monoritati care creste…fug de “senzational” si savurez ceea ce este frumos scris..care aduce a poveste sau aduce un plus de cunostinte