Se făcuse ora 1 noaptea și noi nu aveam somn, probabil din cauză că ultima cafea fusese băută pe la ora 23. Eu eram la laptop, soțul meu la calculator, fiecare cu nebunia și dependența plăcerea lui. Din când în când ridicam ochii și discutam vreme de câteva minute despre nimicuri. Într-un final, plictisit, Mihai mi-a propus să vedem un film, iar eu am fost de acord, deși bănuiam că voi adormi înainte de a fi văzut măcar jumătate din el.

Nu mă întrebați ce film era, că nu îmi amintesc numele că vă spun eu. :) Gravity- Misiune în spațiu. Pot spune numai că acțiunea se petrece undeva în spațiu, unde nu există gravitație și unde, din cauza unor “gunoaie” care zboară la voia întâmplării, toată lumea moare. Rămâne în viață un singur personaj, o femeie, care tot filmul încearcă să se întoarcă pe pământ. Nimic deosebit, nimic care să mă facă să rămân trează și atentă, în afară de efectele vizuale, care erau într-adevăr reușite. Și totuși am rămas cu ochii în monitor. De ce? Așteptam sclipirea, ideea fenomenală care să justifice filmul. Nu a venit sau, dacă a fost, eu nu am văzut-o.

În schimb, la câteva minute după terminarea filmului, mi-a venit mie o idee. Oare tot așa gândesc și cititorii noștri despre articolele pe care le postăm pe bloguri? Cu tot atâta înfrigurare așteaptă și ei să apară printre rânduri acea idee care să justifice timpul petrecut de noi scriind sau de ei citind? Oare și lor li se întâmplă să plece dezamăgiți de pe blogurile noastre sau ei nu au așteptări atât de mari de la noi, cum avem noi de la cei care fac filme sau scriu cărți?

Sunt bloguri pe care găsim din când în când chestionare cu întrebări de genul “despre ce v-ar plăcea să citiți pe blogul meu?” sau “ce anume ați vrea să aflați de pe blogul meu?”. Uneori am răspuns, tocmai pentru că îmi doream ca administratorul de blog să înțeleagă că eu nu îi intru pe blog pentru a afla informații despre cutremurele din Vrancea sau despre producția de cartofi la hectar. Nu, eu intru pe bloguri pentru că îmi place omul care scrie acolo sau pentru că îmi place stilul pe care îl abordează în scris. Subiectele mi se par mai puțin importante. Mă întreb acum dacă mai sunt și alți ciudați ca mine sau sunt în minoritate? :)