Spun că iubesc viaţa, însă irosesc părţi importante din ea stând prea mult pe facebook, discutând cu prea mulţi oameni, încercând să rezolv probleme care nu sunt ale mele. Până la un punct e firesc să se întâmple aşa. Am fost ajutată de cunoscuţi şi necunoscuţi atunci când am întâmpinat dificultăţi şi vreau, la rândul meu, să îi ajut pe alţii. Grav este când bag de seamă că în fiecare dintre cele 365 de zile ale lui 2014 am stat de vorbă cu câte 10-20-30 de persoane, uneori adunând ore întregi de discuţii.
Nu vreau să se repete şi în 2015. Mi-am neglijat familia, blogul, prietenii, m-am epuizat fizic şi psihic, m-am implicat prea adânc în probleme ce nu erau ale mele şi nu ar fi trebuit să mă afecteze cu nimic. Probabil mă voi implica în continuare, pentru că este în firea mea să întind o mână de ajutor celor aflaţi în nevoi, însă discuţiile, dacă vor mai exista, se vor purta aici, pe blogul meu, nu în privat, pe facebook, mail sau cine mai ştie unde.
Viaţa mea intimă mă priveşte doar pe mine şi pe cei care îmi sunt foarte apropiaţi, deci nu mă mai căutaţi în privat pentru a mă întreba “ce fac”, dacă nu sunteţi rudă cu mine sau nu îmi sunteţi prieten foarte apropiat. De obicei scriu, fumez, beau cafea, citesc, discut cu cineva sau toate odată, dacă sunt online.
Dacă doriţi să aflaţi ce gândesc sau cum mă simt, citiţi-mi blogul. Dacă întâmpinaţi probleme tehnice şi nu aveţi la cine să apelaţi, mă puteţi întreba aici, iar eu voi redirecţiona întrebarea spre cei care se pricep să descurce iţele facebook-ului, blogspot-ului sau ale wordpress-ului. Dacă aveţi probleme sentimentale, medicale sau de orice altă natură, tot aici le puteţi povesti. Sunt convinsă că măcar unul dintre cititorii mei vă va putea da sfaturi pertinente.
Sper din tot sufletul ca fiecare dintre cei care citesc acest articol să înţeleagă că nu vreau să fiu răutăcioasă, ci doar să mă pot bucura de propria viaţă, de propria familie, de propriul blog. Fiecare dintre cei cu care am discutat în privat anul trecut, dar şi cei care vor dori să mă caute anul acesta, sper să înţeleagă că fizic este imposibil să vorbeşti ore în şir cu atâtea persoane zilnic, pe atât de multe teme, să mai ai timp şi pentru tine şi să rămâi cu mintea întreagă.
De cum am început să stau mai puţin pe facebook şi să discut foarte pe scurt sau deloc, viaţa mea s-a îmbogăţit considerabil. Din data de 21 decembrie am ţinut-o într-o continuă petrecere, mi-am vizitat prietenii şi rudele, am râs continuu cu familia mea, m-am plimbat, le-am scris nepoţilor poveşti şi le-am făcut jucării, am comentat pe câteva bloguri, am dormit pe săturate, am mâncat mai mult de o masă pe zi, am fumat mai puţin, am făcut tot ceea ce mi-am dorit şi nu am reuşit timp de un întreg an.
Prin urmare, vă rog frumos să vă gândiţi şi la timpul meu. Dacă nu aveţi să îmi împărtăşiţi cine ştie ce secrete de stat, veniţi să discutăm aici, la o cafea virtuală, alături de prietenii mei, să întrebăm şi să găsim împreună răspunsuri la întrebări. Dacă vă plac poveştile, vă aştept să zburăm împreună spre înalt. La mulţi ani!
La multi ani draga Vienela!
In sfarsit, o decizie pe care trebuia sa o iei de mult timp. E bine si acum. Sa te tii de ea cu toate fortele. Va fi mai greu la inceput. DAr in timp va deveni obisnuinta si nici mesajele in privat nu vor mai curge cu nemiluita. Vei vedea. Depinde doar de tine. Asta sa tii minte.
Inca un sfat (daca pot sa i spun asa): organizarea este cheia. PRogram ca la serviciu. 8 ore muncesti restul e treaba ta ce faci. Daca poti 10 atunci 10. Dar respecta ti timpul liber si respecta ti weekendul. Daca ai fi fost la munca te ai fi revoltat ca te tine seful peste program. Intelegi tu ce zic.
Hai, anul asta reusim. Vom face lucruri marete :).
Sper doar sa reusesc. Cred ca voi incerca sa procedez ca pe vremea cand aveam doar 30 de prieteni, toti cunoscuti din viata reala: pana nu termin de scris, de raspuns la comentarii si de comentat pe la prieteni, sa nu deschid nici fb, nici mail, nici altceva… :))
Incep chiar de astazi. Am deschis calculatorul la ora 10. Voi calcula timpul in asa fel incat sa ma incadrez in cele 8 ore de munca. Sa vedem daca imi iese…
Hai ca am o presimtire legata de mobilizare… :))
Asa sa fie. Îmi doresc si eu aceleasi lucruri.
Si iar ne adunam… si la capitolul asta ne asemanam :).
Depinde doar de noi sa le vedem realizate… :)
Legat de problema ta, cred ca ai avea nevoie de putina promovare ca sa nu mai ai senzatia ca vorbesti singura. Ia sa dau eu un share articolului dulce-amar… :)
La mulţi ani, Vienela! :)
Nici eu nu sunt rea din fire, dar tuturor celor care-au încercat să mă abordeze în particular pur şi simplu ca să mă-ntrebe ce fac le-am spus de la bun început că n-am timp de taclale online cu necunoscuţi (căci a accepta o cerere de prietenie de FB nu-i tot una cu a face cunoştinţă :) ).
Pe cei care vor doar sa stie ce fac ii mai reped si eu, insa nu reusesc sa stau deoparte cand unul vine sa intrebe cum se pune un link pe poza, altul vrea sa afle unde gaseste pe cineva care sa ii faca un logo, altul se plange ca il doare burta sau ca l-a parasit iubita/iubitul si tot asa, pana ametesc de tot… Aici am de lucrat… :)))
Trimite-i la specialişti: medici, psihiatri, IT-işti etc. Spune-le că numai de acolo primi sfaturi competente. Sau de pe site-uri specializate; există google, cine caută, găseşte :D
Cred ca ii voi trimite direct la origini, daca nu vor sa inteleaga… :D
Ai descoperit calea… Urmeaz-o!
La multi ani! :)
Sper din suflet sa reusesc! Pana cand nu am luat pauza nici nu mi-am dat bine seama cat a fost de obositor sa vorbesc cu atatia oameni. Nici sa raspund comentariilor de pe blogul meu nu ma mai simteam in stare…
La multi ani! :)
Mă simt din plin vizat și cuprins, chiar, in balastul pe care îl arunci, pentru relansare de zbor „spre înalt”. Si chiar te-ai implicat prea adânc în probleme care nu erau ale tale, ci ale mele.
Așadar, efort eșuat cu mine! Nu fac parte dintre Aleșii, invitați la o „cafea virtuală”, pe care , vorba unui bun cunoscut și prea bun poet, Sorescu, spunea „…că tu știi
s-o faci amară!”
Păstrez imaginea ajutorului și regret că te-ai apucat să descâlcești cele scrise anapoda pe un blog impersonal.
Sper să se mai intersecteze orbitele noastre, în vremuri mai bune!
La multi ani și succes!
Hei, hei, te grabesti si in graba faci greseli! Nu e vorba nicidecum de tine pe aici, nu cand vine vorba despre probleme. Eu ma refer strict la cei care, in anul de gratie 2014, mi-au rapit zilnic zeci de minute sau chiar ore povestindu-mi verzi si uscate, cerandu-mi parere despre absolut orice, fie ca era vorba de friptura pe care urma sa o faca, fie ca era vorba despre mutarea dintr-un oras in altul sau despre maturarea frunzelor din parc. Totul s-a petrecut pe facebook, unde eu nu te pot vedea. :)
As spune chiar din contra, te vrea la cafeaua mea, zilnic daca se poate!
La multi ani!
La mulţi ani, Vienela! Un An Nou cu mai multă odihnă şi relaxare îţi doresc, dar plin de bucurie şi realizări! Oricum, îmi place cum l-ai început!
Sincera sa fiu, si mie imi place cum l-am inceput. Sper sa pot continua pe aceeasi linie. :)
Multumesc mult pentru urari! Un an nou excelent iti doresc, Mihaela!
la multi ani, Vienela!
spor in toate, multe si bune sa ti se adune anul asta! :)
Iti doresc din suflet sa ai un an bun, senin, plin de bucurii! Te imbratisez cu drag, Pandhora, caci tare sunt bucuroasa de “revedere”! La multi ani!
În primul rând, la mulți ani! Să ai un an nou așa cum îți dorești și să dedici timp lucrurilor cu adevărat importante pentru tine!
În al doilea rând, eu am făcut un experiment (prea scurt, dar am de gând zilele astea să-l fac din nou, ceva mai lung) de o zi, în care m-am rupt de viața online și de telefon. Am citit, am petrecut timp cu familia, m-am plimbat, m-am relaxat doar eu cu gândurile mele. Mi-a prins atât de bine încât mi-a revenit pofta de scris spre seară. Dar nici atunci nu mi-am trădat experimentul și n-am deschis laptopul. Am luat un pix și un carnețel și am scris negru pe alb.
A doua zi m-am trezit alt om. Cred că o să fac asta mai des. Uneori ajută să te rupi de facebook&co.
Experimentul tau imi aminteste de zilele in care nu aveam decat un singur calculator pentru trei persoane. Era musai sa ma incadrez in timpul ce imi era alocat, sa scriu, sa citesc ceea ce scriau altii, sa comentez si sa socializez. E drept, nu cunosteam atat de multi oameni, dar cred ca ar trebui, cumva, sa regasesc forta de a-mi vedea intai propriile interese, de a ma gandi la mine, la familia mea, la blogul meu. :)
La multi ani, Alexandra! Un 2015 plin de realizari sa ai!
La multi ani, Vienela!
La multi ani, Mihaela! :*
Te inteleg, timpul e pretios si trebuie sa il dedici lucrurilor care conteaza cu adevarat!
Din pacate, eu uit de multe ori si aleg sa dau prea mult din timpul meu unor oameni care s-ar putea descurca si fara mine, daca ar face un mic efort. :)
Problema e că trăim din ce în ce mai mult în lumea virtuală, pe când cea reală rămâne în urmă de tot. Anul ăsta, de sărbători, n-am mai scris niciun SMS ori vreun mesaj pe facebook. Pur și simplu am format și am vorbit!
Eu am intrat atat de adanc in aceasta lume virtuala, incat am renuntat aproape complet la telefon. Mini-vacanta de sarbatori a fost ca o trezire la realitate. :) De astazi am iar telefon… ;)
O alegere perfecta, la multi ani.
Sper sa se dovedeasca a fi alegerea potrivita! La multi ani!
La multi ani, Vienela! Sa-ti aduca noul an tot ce ti-ai pus in gand!
Multumesc din suflet! La multi ani!
nimic mai corect: in perioada sarbatorilor si eu am iesit mai mult din casa si am petrecut timp cu sotul meu si cu al meu catel pe care uneori l-am neglijat ..lucruri marunte care m-au facut extrem de fericita!
Pacat ca nu avem mai des sarbatori care sa ne deconecteze de la internet! Presimt ca pana la Pasti ramanem iar lipite de calculatoare… :)))
Eram sigura ca am fost pe aici…dar nu apare nici un comentariu. Oricum, voiam sa te felicit, hotararea e buna. Viata adevarata e offline. Si unde mai pui ca iti poate oferi inspiratie?
Mi se mai intampla si mie… Pe .ro chiar nu se fura comentariile, cum se intampla pe doaronline… :)))
Merci! Iti intorc felicitarile, caci tare mi-a placut articol in care iti dezvalui deciziile!
Cum te-ai pricopsit cu atâția clienți? Sau…tocmai eu ar trebui să tac, nu? :-D
Când e prăvălia închisă și obloanele trase, înseamnă că nu ești! Sau…nu se pune asta? :-D
O detașare de toate astea ți-ar prinde bine! :-)
Crezi ca stiu? Unul azi, doi maine, plus eu fata buna… :)))
Nu se pune, normal. Nu sunt acum, dar apar eu pana la urma… :D
Sa stii ca am reusit! De cand am scris acest articol s-au imputinat considerabil. Acum stau iar de drag pe facebook… :)
Trebuie sa ne dedicam lucrurilor care conteaza cu adevarat in viata noastra. Si familia este pe primul plan. La multi ani!
Mai bine ca nu stau pe FB. Doar zilele astea am stat putin, neavand ceva important in agenda. In rest nu prea am timp. :)
Daca pui stavila, se va termina si cu PM-urile si, implicit, cu atata timp pe care ti l-au consumat fara rost. Succes! :)
Mi-a fost destul de greu sa ma rup total de fb. De fapt, sincera sa fiu, nici nu am facut-o. L-am tinut deschis, desi nu m-am uitat la postarile prietenilor si nu am postat nimic. :)))