Am promis că voi oferi un premiu simbolic, deşi nu ştiu deocamdată care va fi acesta. Ştiu şi că îmi va fi foarte greu să aleg, pentru că cititorii mei sunt oameni inteligenţi şi spirituali. M-am lăsat târâtă într-un joc din care nu aş fi vrut să mai ies, un joc în care imaginaţia avea rolul principal.

După cum ştiţi, mă feresc să fac articole prea lungi, de teamă că oamenii se vor plictisi citind. Nu îmi iese mereu, pentru că anumite teme sunt ofertante, aşa cum a fost proba 5 din cadrul SuperBlog. Am simţit că nu pot scrie până când nu am cumpărat miez de lapte. După ce l-am gustat, degetele au început să danseze pe taste fără nici un efort.

M-am oprit la un moment dat, deşi aş mai fi avut multe de spus. Prin minte mi se învârteau gânduri serioase sau mai puţin serioase. Erau atât de multe variante pe care le-aş fi putut folosi pentru a scrie articolul. Am ales ceea ce mi-a dictat în acel moment inima. Dacă a ieşit bine sau rău, să îmi spuneţi voi! Aştept impresiile voastre la Visul miezului de lapte.