Ploaia de vară tocmai se oprise. Prin grădină curgeau firișoare de apă, ducând cu ele petale de flori și povești adunate în zilele secetoase. Peste drum, acolo unde cerul se unea cu pământul, un curcubeu venit parcă din altă lume zâmbea în culori pastelate. Am deschis fereastra, ca aerul proaspăt, cu arome de flori și pământ reavăn, să îmi intre în casă. Cu cartea în mână, m-am așezat în scaunul-balansoar, mi-am învelit picioarele cu un pled și … din liniștea grădinii … am auzit ridicându-se o voce subțirică.
-Oac! Oac! Tii, ce animal urât au așezat oamenii în grădină! Am privit prin crăpătura gardului și mi-am imaginat că am găsit paradisul. Totul era verde și mirosea a proaspăt. De unde aș fi putut știi că, ascuns printre florile multicolore, te voi găsi pe tine? Cine ești și cum ai ajuns aici, să strici aspectul edenic al grădinii?
-Nu ți se pare de prost gust să te comporți așa? Nu trebuie să îmi spui tu cât sunt de urâtă! Și nici măcar nu m-ai salutat. Ai vorbit ca și cum aș fi fost surdă…
-Vă rog să mă scuzați, doamnă! șopti impresionată broscuța cenușie. Mi se întâmplă uneori să dau glas gândurilor ce ar trebui să rămână ascunse.
-Păcat! Poate ar fi trebuit să te privești în oglindă înainte de a vorbi. Noi două semănăm bine…
-Oac! Oac! Cucoană, mă faci să râd!
Atrasă de vocile din grădină, m-am apropiat de fereastră, pentru a spiona. Din capătul opus al grădinii l-am văzut venind în fugă pe Sultan, bătrânul meu câine. Stătea cu coada țeapănă și lătra de zor:
-Tu, broscuță obraznică, ai intrat în curtea noastră, te-ai bucurat de verdele crud al plantelor ce ne înconjoară, de insectele ce ne bucură privirile, apoi ai aruncat vorbe grele la adresa prietenei noastre. Știi tu câtă suferință a adunat în sufletul ei? Știi tu cât ne străduim să o înveselim? Așază-te pe frunza de hrean și ascultă povestea ”animalului urât”…
Cândva, demult, trăia pe pământ un copil curios, ce își dorea să învețe cât mai multe despre natura înconjurătoare și să vină în sprijinul ei, făcându-i pe oameni să o iubească. Stătea toată ziua în grădina bunicilor și studia felul de a fi al micuțelor vietăți ce o populau. Dintre toate ființele de acolo, băiatul se atașase foarte tare de o broscuță cenușie, cu pete verzi, lucioase. Una așa, ca tine. O hrănea, o proteja, o urmărea întreaga zi.
Când copilul a crescut, vizitele în grădina bunicii au devenit tot mai rare, însă dragostea lui pentru broscuță nu a pierit. Din această dragoste s-a născut unul dintre cele mai simpatice autoturisme: o broscuță verde, numită și Volkswagen Beetle. Copilul, devenit adult, își folosise cunoștintele pentru a crea o mașină cu o formă unică, ce amintea tuturor de micuțele broscuțe din grădinile bunicilor.
Mulți ani a fost bătaie pe aceste finuțe mașini, pe broscuțele gândite în grădina unei bunicuțe. Toți oamenii se înghesuiau să își cumpere o broscuță și să o scoată apoi pe străzile orașelor. După un timp, au început să apară alte modele, cu linii drepte, cu design futurist și broscuțele au devenit desuete. Unii le-au vândut pentru colecționari, alții le-au abandonat prin grădinile bunicilor, lăsându-le să ruginească fără rost.
Ceea ce vezi tu în grădina noastră și numești ”animal urât”, este de fapt una dintre ultimele broscuțe rămase. E singură, tristă, nefericită. Știe că ploile, vântul și soarele i-au scorojit vopseaua și i-au răpit strălucirea, că stăpânilor nu le mai pasă de ea, că roțile îi sunt sparte și că nu va mai pleca niciodată de aici. Știe că interiorul ei nu mai miroase a nou, a piele de calitate, a vopsea. A dispărut până și parfumul folosit de stăpână, Turquoise, de la Olivier Durbano, cel care conținea note de trestie, lotus și alge, specifice locurilor în care trăiesc broscuțele. Crezi că îi este ușoară viața? Crezi că are nevoie de străini care să îi intre în casă și să o critice? Crezi că spunându-i cât este de urâtă, o faci să devină mai frumoasă?
-A fost o reacție involuntară, care nu se va mai repeta. Vreau să rămân în grădina voastră, să vă fiu prietenă. Credeți că îmi puteți ierta ieșirea necontrolată? Mă uit la biata mașină-broscuță și parcă tot mai frumoasă mi se pare. Am impresia că seamănă cu bunica mea… Oac! Oac!
Broscuța cenușie aproape că plângea rostind aceste cuvinte. Mi se făcuse milă de ea. Dar cine eram eu, să îmi bag nasul în treburile vocilor din grădină? Și apoi, înțelegeam bine greșeala pe care o făcuse. Nici mie nu îmi place să fiu criticată pentru ceea ce mi se întâmplă, pentru alegerile (greșite sau nu) pe care le fac. Și eu simt nevoia să le spun celor ce vin să mă judece că le-ar sta mai bine de cealaltă parte a ușii…
Tema din această săptămână este Parfumul secret al unei grădini sau Parfumul vocilor din grădină.
N-am mai vazut broscute Volkswagen de foarte multa vreme, cred ca mai exista si la noi in oras>Imi placeau acele broscute, daca stau si ma gandesc putin, cred ca si broscutele oac-oac au farmecul lor.O poveste frumoasa si relaxanta in aceasta duminica de ianuarie.
O duminica placuta!
:) Am condus şi modelul vechi şi pe cel nou. :)
M-am gândit, cu un fior de drag, la ceea ce-ai spus azi la mine, că ți-a lipsit povestea parfumată, așa că te voi imita, că și tu mi-ai lipsit, cu finalurile inedite, care mă trezesc din visarea ce mi-o compun: un pahar de suc sau o cafea pe-aproape și … la citit, la Vienela! Nu m-aș fi gândit ca e o broscuță Volkswagen în iarba din grădină, iar asta îmi aduce aminte, oare a câte-a oară, de frumoasa mea copilărie. Cred că au fost primele mașini de pe strada noastră, cu excepția unor mașini rusești, mari, vechi….Cele verzi îmi plăceau la nebunie. Și nu-i nimic de râs, broscuță obraznică, erau niște mașini excepționale! Cât despre judecat, chiar nimeni n-are dreptul, că nimeni nu-i perfect.
Oac! Oac! Nu cunosc parfumul Turquoise de la Olivier Durbano, sper să-l găsesc undeva și să-l adulmec, are un miros pe gustul meu, după cum l-ai descris.
Plec fericită de la tine , lăsându-ți o seară superbă în dar. O să vezi că așa va fi! :)
Merită să ztragi cu urechea la vocile din grădină.
Eu cred că e una dintre cele mai speciale scrieri ale tale. Iar broscutele cu patru roti imi sunt cunoscute printr-un prieten care le reconditionează şi ies adevarate bijuterii. Am şi o prietenă cu un model nou, are flori pe ea şi o invidiez de mor. Ah, şi când te judec …şi nu mai vin in vizită inseamnă că m-am sesizat şi am inchis eu usa pe dinafară. Că om sunt şi nu totul imi place, recunosc. Dar la tine e frumos, sunt voci in grădină. Nu stiu dacă scriu. Cătelul nu m-a lăsat să mă odihnesc 10 zile. Sunt rupta!
Broscute! Alea mici-mici (ma refer la vietati) imi place sa le vad topaind si pe “gagici” isterizandu-se! :)
Iar despre cealalta broscuta… toata stima pentru baietelul care le-a imaginat! :) Aveau si nasii mei de botez, asa ca mult m-am plimbat cu ea! Pacat ca n-au pastrat-o… Ar fi putut fi un minunat obiect de decor pentru gradina – dupa cum imi dau seama privind fotografia!
Frumoasa povestea cu brotacei si catei! :)
Grădina ta edenică m-a dus cu gândul la copilărie. Frumuseţea descrierilor şi paralela dintre broscuţa reală şi Beetle m-au transpus! Mi-ar plăcea şi mie un Beetle de acela, nu zic, nu! ;)
Cred ca foarte rar sau poate mai degraba la televizor sa fi vazut vreuna. O forma simpatica de masina. Mie imi sunt dragi broscutele. Si cele reale, si cele sub forma de autorurisme :)
Foarte draguta povestea si cu un fir epic interesant, surprinzator.