Skip to main content

Visuri neîntinate

Când era Ionuţ mic îmi făceam timp să merg duminica la hipodromul din Ploieşti, să vadă caii. Era o perioadă nu prea bună pentru hipodrom, dar excelentă pentru o femeie care admira aceste nobile animale şi  pentru copilaşul ei, care iubea orice fiinţă. Cu un zâmbet şi o mică atenţie (în general bani de o bere), puteam sta întreaga zi acolo. Făceam poze cailor, îngrijitorii îl urcau pe Ionuţ pe câte un armăsar mai blând şi îl plimbau prin curte.

Mă gândeam des la mândrul armăsar cu coama în vânt şi visam să am căsuţa mea, undeva pe un deal înverzit, să am calul meu, blând şi elegant, să trăiesc o viaţă ca în poveşti, străbătând pădurile în goană. Anii au trecut, eu locuiesc tot la bloc, tot în oraşul prăfuit de care nu mă pot despărţi. Nu mai văd caii de la hipodrom (poate voi merge în primăvara aceasta pe acolo, să văd ce s-a mai schimbat), ci doar în pozele de pe internet. Dacă închid ochii, mă pot vedea cu uşurinţă călare pe un cal nărăvaş, gonind pe dealuri înverzite.

Am adunat atât de multe poze în calculator! Ce ar fi să vi le arăt şi vouă?

Printre crengi…

 

cal

 

Ştie cât este de frumos…

 

cal

 

Întors de la salonul de coafură…

 

cal

 

Cu stea în frunte…

 

cal cu stea in frunte

 

A venit primăvara…

 

cal

 

Culoare, culoare, culoare…

 

cal

 

Să aveţi o seară excelentă! Păstraţi-vă visurile neîntinate!

21 thoughts to “Visuri neîntinate”

  1. Caii sunt atat de nobili , atat de frumosi , atata de mandri si atat de plini de respect si ingaduinta! Superbe animale…Uneori le-am asociat cu o rasa inteligenta ce ajuta umanii…
    Fotografiile tale sunt minunate!

  2. Cum le poate trece prin cap acestor “animale” sa taie caii? Cum îi poate lasa inima sa omoare aceste animale atat de inteligente? Este o enigma pe care pe mine de cand cu scandalul carnii amestecate ma tinut departe de etalajele pline de carne ale supermarketului si am dat navala la peste si pui. De fapt tot o crima….. dar daca asa am fost facuti sa “devoram” totul! Oribil! Traim pe o planeta asa cruda!

  3. dupa ce mi-a murit un manz cand aveam cam 7 ani, nu am mai avut puterea sa ma sui pe un cal. abia acu-s doi ani am reusit sa calaresc din nou si mi-a placut tare mult.

  4. Vienela, te invit la noi, in curand o sa avem calul nostru. Sotul si cea mica merg la cursuri de calarie si cea mica isi doreste enorm de mult un cal al ei, sotul la fel. Il vor imparti. :) Eu inca nu m-am hotarat sa ma apuc de calarie, dar e posibil in viitor…Asa ca te asteptam cu drag!

  5. Sunt indragostita de cai, iar pozele sunt frumoase. Nu stiu de ce, ma astept sa pui poze de la hipodromul din Ploiesti. Mi-am dorit intotdeauna sa ajung acolo, dar n-am apucat :)

    1. Am de gand sa trag o fuga pana acolo saptamana aceasta. Voi reveni cu amanunte, pentru ca acum nu stiu ce a mai ramas pe locul hipodromului, dupa toate scandalurile. ;)

  6. Am mers pe cal de două ori până acum. Prima dată, în copilărie. A doua, anul trecut. Nu cred că-i pentru mine călăria, dar caii mi se par nişte animale absolut superbe, cu privirea lor inteligentă şi înţelegătoare parcă, cu formele lor elegante, cu atitudinea mândră…

  7. Exact același vis îl are și miracolina mea. Iar taică-său i-a făcut niște promisiuni… hmmmm… Vienela, eu cred că poți continua să speri că se va întâmpla, în fond, încă n-ai scris cartea aia! Aia, care va ajunge best-seller și-ți va aduce și casa, și grădina, și calul…

  8. De multe ori mi-am spus că, cu prima ocazie, mă voi apuca de cursuri de echitaţie. Dar ocazia tot întârzie să apară… poate cândva voi reuşi, căci tare mult îmi plac aceste nobile animale.

  9. Ce frumoase fotografii! Țin minte că o dată acum ceva ani am văzut lângă Oradea niște cai uriași! Nu mi-am închipuit că pot fi așa mari! Erau de rasă și aparțineau unei pensiuni, sau cam așa ceva! Aici în zona Bucovinei am avut cândva o herghelie…care din păcate nu mai există acum :(((

  10. La noi se fac cursuri de echitatie, dar hipodromul e in afara orasului. Nu am masina, asa ca renunt.
    In plus, am fost odata acolo si grajdul avea un miros de urina atat de puternic incat mi s-a am luat…

  11. Si mie imi plac foarte mult dar tot in fotografii sau la la televizor. :)
    In real…am calarit unul…si a fost sa ma arunce de mai multe ori din sa… era cam naravas, asa mi-a fost norocul (de fapt ghinionul) ;)

Leave a Reply to Ana-Maria Cancel reply