Când era Ionuţ mic îmi făceam timp să merg duminica la hipodromul din Ploieşti, să vadă caii. Era o perioadă nu prea bună pentru hipodrom, dar excelentă pentru o femeie care admira aceste nobile animale şi pentru copilaşul ei, care iubea orice fiinţă. Cu un zâmbet şi o mică atenţie (în general bani de o bere), puteam sta întreaga zi acolo. Făceam poze cailor, îngrijitorii îl urcau pe Ionuţ pe câte un armăsar mai blând şi îl plimbau prin curte.
Mă gândeam des la mândrul armăsar cu coama în vânt şi visam să am căsuţa mea, undeva pe un deal înverzit, să am calul meu, blând şi elegant, să trăiesc o viaţă ca în poveşti, străbătând pădurile în goană. Anii au trecut, eu locuiesc tot la bloc, tot în oraşul prăfuit de care nu mă pot despărţi. Nu mai văd caii de la hipodrom (poate voi merge în primăvara aceasta pe acolo, să văd ce s-a mai schimbat), ci doar în pozele de pe internet. Dacă închid ochii, mă pot vedea cu uşurinţă călare pe un cal nărăvaş, gonind pe dealuri înverzite.
Am adunat atât de multe poze în calculator! Ce ar fi să vi le arăt şi vouă?
Printre crengi…
Ştie cât este de frumos…
Întors de la salonul de coafură…
Cu stea în frunte…
A venit primăvara…
Culoare, culoare, culoare…
Să aveţi o seară excelentă! Păstraţi-vă visurile neîntinate!
Caii sunt atat de nobili , atat de frumosi , atata de mandri si atat de plini de respect si ingaduinta! Superbe animale…Uneori le-am asociat cu o rasa inteligenta ce ajuta umanii…
Fotografiile tale sunt minunate!
Doamne, cat e de frumos armasarul din a doua poza! Toti caii sunt frumosi, dar de la ala nu-mi pot lua ochii!
Si cand ma gandesc ca lumea protesteaza ca inlocuiesc vaca in carnea tocata! HA! Uite ce frumosi sunt! 😛
Cum le poate trece prin cap acestor “animale” sa taie caii? Cum îi poate lasa inima sa omoare aceste animale atat de inteligente? Este o enigma pe care pe mine de cand cu scandalul carnii amestecate ma tinut departe de etalajele pline de carne ale supermarketului si am dat navala la peste si pui. De fapt tot o crima….. dar daca asa am fost facuti sa “devoram” totul! Oribil! Traim pe o planeta asa cruda!
Frumoşi cai ai găsit!
Chiar mai fucţionează hipodromul?
Auzisem că s-a desfiinţat, nemaifiind bani de furaje…
dupa ce mi-a murit un manz cand aveam cam 7 ani, nu am mai avut puterea sa ma sui pe un cal. abia acu-s doi ani am reusit sa calaresc din nou si mi-a placut tare mult.
Ce frumosi sunt, ii ador!! 🙂
Ador caii, cele mai nobile animale. Pacat ca la voi s-a inchis hipodromul…
ai scos la iveală copilul din tine:)
Vienela, te invit la noi, in curand o sa avem calul nostru. Sotul si cea mica merg la cursuri de calarie si cea mica isi doreste enorm de mult un cal al ei, sotul la fel. Il vor imparti. 🙂 Eu inca nu m-am hotarat sa ma apuc de calarie, dar e posibil in viitor…Asa ca te asteptam cu drag!
Sunt indragostita de cai, iar pozele sunt frumoase. Nu stiu de ce, ma astept sa pui poze de la hipodromul din Ploiesti. Mi-am dorit intotdeauna sa ajung acolo, dar n-am apucat 🙂
Am de gand sa trag o fuga pana acolo saptamana aceasta. Voi reveni cu amanunte, pentru ca acum nu stiu ce a mai ramas pe locul hipodromului, dupa toate scandalurile. 😉
Imi plac caii ! Astept articolul tau despre hipodrom !
Am mers pe cal de două ori până acum. Prima dată, în copilărie. A doua, anul trecut. Nu cred că-i pentru mine călăria, dar caii mi se par nişte animale absolut superbe, cu privirea lor inteligentă şi înţelegătoare parcă, cu formele lor elegante, cu atitudinea mândră…
Exact același vis îl are și miracolina mea. Iar taică-său i-a făcut niște promisiuni… hmmmm… Vienela, eu cred că poți continua să speri că se va întâmpla, în fond, încă n-ai scris cartea aia! Aia, care va ajunge best-seller și-ți va aduce și casa, și grădina, și calul…
Imi plac caii … in fotografii sau sa-i privesc din tribuna.
De multe ori mi-am spus că, cu prima ocazie, mă voi apuca de cursuri de echitaţie. Dar ocazia tot întârzie să apară… poate cândva voi reuşi, căci tare mult îmi plac aceste nobile animale.
Ce frumoase fotografii! Țin minte că o dată acum ceva ani am văzut lângă Oradea niște cai uriași! Nu mi-am închipuit că pot fi așa mari! Erau de rasă și aparțineau unei pensiuni, sau cam așa ceva! Aici în zona Bucovinei am avut cândva o herghelie…care din păcate nu mai există acum :(((
La noi se fac cursuri de echitatie, dar hipodromul e in afara orasului. Nu am masina, asa ca renunt.
In plus, am fost odata acolo si grajdul avea un miros de urina atat de puternic incat mi s-a am luat…
Aş vrea să ştiu dacă pe lumea asta există oameni cărora nu le plac caii
Si mie imi plac foarte mult dar tot in fotografii sau la la televizor. 🙂
In real…am calarit unul…si a fost sa ma arunce de mai multe ori din sa… era cam naravas, asa mi-a fost norocul (de fapt ghinionul) 😉