Am fost întrebată uneori care este reţeta pentru un vis perfect, un vis plin de culoare, de bucurii şi de surprize. În prima clipă am răspuns că visele mele nu sunt perfecte. Nici măcar nu îmi puteam da seama dacă visez în culori sau alb-negru. Repetam ceea ce auzisem pe la alţii sau ceea ce citisem pe undeva, fără să stau prea mult pe gânduri: nu adormiţi cu burta plină, dar nici flămânzi; nu vă uitaţi la filme de groază înainte de culcare; nu vă certaţi cu nimeni şi eliberaţi-vă de gândurile negre. Fals!

Visul perfect soseşte atunci când adormi cu o carte SF în mână, cu burta plină de cireşe, într-o cameră răcoroasă, în care a intrat miros de ploaie văratică, pe umăr de om iubit. În visul perfect, omul îşi vede familia venită în vizită cu căţel şi purcel şi nu se simte sufocat de aglomeraţie. Undeva în fundal, Mozart îi delectează musafirii cu una dintre simfonii, parcă 25. Cu ochii umezi de emoţie şi lucind de mândrie, omul le arată tuturor blogul ce are o floare schiţată într-un colt. Toţi par interesaţi.  Pe orice link ar apăsa, din blog pică tot felul de cadouri drăguţ împachetate şi clopotei ce zornăie în ritmul Anotimpurilor lui Vivaldi. Omul împarte cadourile cu dărnicie membrilor familiei.

Cineva se scuză, spunând că trebuie să plece, chemat fiind de partenerii de afaceri, în legătură cu nişte vanzari garsoniere Bucuresti, despre care le mai vorbise şi altădată. Nici nu termină de vorbit şi toată lumea se teleportează în capitală, într-o garsonieră luxoasă, cu un decor mirific, pe care omul plănuieşte să i-o ofere cadou copilului, pentru că este într-o zonă centrală, dar ferită cumva de aglomeraţie şi praf. Omul promite că va cumpăra fiecărui membru al familiei câte ceva de valoare, în funcţie de dorinţele lor. Toţi îl îmbrăţişează şi îi aduc vorbe de laudă.

Ce este visul perfect? Aş îndrăzni să spun că este visul din care te trezeşti cu zâmbetul pe buze, încântat de ceea ce ai văzut. Este visul care îţi arată o realitate ce ar putea fi, o realitate în care totul este perfect.