Avea un copil din prima căsătorie, încheiată nu prea fericit. Se recăsătorise şi mai făcuse un copil, dar noul soţ era departe de a fi un om potrivit ca  soţ sau părinte.

Îi plăcea băutura. Îi simţise gustul de mic, de pe vremea când se îmbăta cu colegii de liceu în câte un birt ordinar. Mai târziu, aburii alcolului şi gelozia nefirească l-au făcut să îşi bată iubitele până a băgat frica în ele, până când le-a desfigurat. Când s-a căsătorit, primul lucru pe care l-a făcut a fost să îi promită că termină cu anturajul, că se lasă de băut, că nu va ridica mâna la ea.

Promisiunea este una, realitatea a fost alta. La un an de la căsătoria lor, am aflat că o bătuse pe stradă, că nimeni nu a intervenit să îl oprească, pentru că vecinii se temeau de el ca de un animal sălbatic. Era de o violenţă rar întâlnită, iar băutura o intensifica, făcând lumea să se ferească de el.

După încă vreo doi ani, m-am hotărât să o vizitez de ziua ei. Primul lucru pe care l-am întrebat când am rămas singure (da, ştiu, ca ţaţele) a fost legat de relaţia lor, de violenţa lui. Foarte mândră şi bucuroasă, mi-a spus că nu mai dăduse în ea de o săptămână, ceea ce însemna o perioadă foarte mare.

A mai trecut un an, am ajuns iar în casa lor. De data asta era înfricoşată, îmi arăta nişte pete în sufragerie.

-Peretele din stânga este plin de sânge de la mine, pe cel din dreapta este sânge de la soacra mea.

M-a îngrozit. Am rămas efectiv fără cuvinte. Apoi mi-a explicat pe îndelete că nu avea unde să se refugieze cu doi copii, că nu avea pe nimeni care să o apere, iar poliţia nu poate face nimic, pentru că legea le cere să intervină doar în cazuri extreme, cum ar fi o crimă. Ea chema poliţia, el primea amenda, ei o plăteau şi o luau de la capăt.

Într-o zi mi-a dat telefon să îmi povestească de noul scandal. O bătuse pe ea, bătuse copiii, îşi bătuse mama. Vecinii au chemat poliţia. Într-o fracţiune de secundă, din neatenţie, situaţia s-a răsturnat: a prins de gât un poliţist, s-a luptat cu el şi l-a scos pe geam afară, ţinându-l de picioare. Celălalt poliţist stătea cu pistolul la tâmpla lui, cerându-i să se potolească. S-a liniştit. L-au arestat şi l-au dus întâi la secţia de poliţie, apoi la Spitalul de psihiatrie. Dimineaţa, s-a întors râzând acasă, spunând că i-au dat drumul din lipsă de locuri la “periculoşi”.

Când am fost ultima dată la ei, am trăit un coşmar. Dădeau o petrecere, toată lumea era voioasă, chiar şi el. M-au rugat să rămân noaptea la ei, să mai stăm de vorbă. Dintre toţi musafirii, am rămas doar eu şi Ionuţ. Pe la ora 12 ne-am băgat la somn. Dar nu se putea dormi, pentru că din dormitorul lor se auzeau zgomote suspecte, ceartă şi bufnituri. Când am auzit-o ţipând, nu am mai stat pe gânduri şi am intrat peste ei. O bătuse, îi rupsese actele şi stătea peste ea, muşcând-o de spate în timp ce îi căra pumni.

Am încercat să îl dau la o parte. Cu greu am reuşit să îl fac să observe că sunt acolo. S-a enervat mai tare, a început să ţipe la noi, a trântit un scaun, iar fata a profitat şi a ieşit din casă în colanţi, desculţă prin zăpadă. Apăruseră şi copii, unul dintre ei i-a pulverizat în ochi spray paralizant (dormeau de un timp cu el sub pernă). Celălalt copil a ieşit în stradă, cu gândul să fugă de el şi să ceară ajutor, dar a leşinat la scara blocului. Tot în zăpadă.

Orbit, căuta să prindă pe cineva, nu conta pe cine. Greşeala fetei a fost că s-a întors să îşi ia ceva de încălţat, după ce şi-a revenit copilul. A pus mâna pe ea şi i-a cărat genunchi în cap până la parter, ţinând-o de păr, deşi eu am tot încercat să o scot din mâinile lui. Era desfigurată. A venit într-un final şi poliţia, care a spus clar că nu se poate băga, că în cel mai bun caz îl pot amenda, pentru că legea nu le permite mai mult.

Oameni buni, cum este posibil ca în secolul XXI, într-o ţară care se vrea civilizată, să se întâmple aşa ceva şi să nu existe o lege care să protejeze mama şi copii?

Narcis a văzut aseară o situaţie asemănătoare la el pe scară şi s-a hotărât să înceapă o campanie pe care eu o voi susţine din toată inima, deşi nu ştiu încă despre ce este vorba. Sper să mai găsim şi alţi oameni care să o susţină, pentru că aceste femei şi copiii lor chiar au nevoie de ajutor.