Avea un copil din prima căsătorie, încheiată nu prea fericit. Se recăsătorise şi mai făcuse un copil, dar noul soţ era departe de a fi un om potrivit ca soţ sau părinte.
Îi plăcea băutura. Îi simţise gustul de mic, de pe vremea când se îmbăta cu colegii de liceu în câte un birt ordinar. Mai târziu, aburii alcolului şi gelozia nefirească l-au făcut să îşi bată iubitele până a băgat frica în ele, până când le-a desfigurat. Când s-a căsătorit, primul lucru pe care l-a făcut a fost să îi promită că termină cu anturajul, că se lasă de băut, că nu va ridica mâna la ea.
Promisiunea este una, realitatea a fost alta. La un an de la căsătoria lor, am aflat că o bătuse pe stradă, că nimeni nu a intervenit să îl oprească, pentru că vecinii se temeau de el ca de un animal sălbatic. Era de o violenţă rar întâlnită, iar băutura o intensifica, făcând lumea să se ferească de el.
După încă vreo doi ani, m-am hotărât să o vizitez de ziua ei. Primul lucru pe care l-am întrebat când am rămas singure (da, ştiu, ca ţaţele) a fost legat de relaţia lor, de violenţa lui. Foarte mândră şi bucuroasă, mi-a spus că nu mai dăduse în ea de o săptămână, ceea ce însemna o perioadă foarte mare.
A mai trecut un an, am ajuns iar în casa lor. De data asta era înfricoşată, îmi arăta nişte pete în sufragerie.
-Peretele din stânga este plin de sânge de la mine, pe cel din dreapta este sânge de la soacra mea.
M-a îngrozit. Am rămas efectiv fără cuvinte. Apoi mi-a explicat pe îndelete că nu avea unde să se refugieze cu doi copii, că nu avea pe nimeni care să o apere, iar poliţia nu poate face nimic, pentru că legea le cere să intervină doar în cazuri extreme, cum ar fi o cr_mă. Ea chema poliţia, el primea amenda, ei o plăteau şi o luau de la capăt.
Într-o zi mi-a dat telefon să îmi povestească de noul scandal. O bătuse pe ea, bătuse copiii, îşi bătuse mama. Vecinii au chemat poliţia. Într-o fracţiune de secundă, din neatenţie, situaţia s-a răsturnat: a prins de gât un poliţist, s-a luptat cu el şi l-a scos pe geam afară, ţinându-l de picioare. Celălalt poliţist stătea cu pistolul la tâmpla lui, cerându-i să se potolească. S-a liniştit. L-au arestat şi l-au dus întâi la secţia de poliţie, apoi la Spitalul de psihiatrie. Dimineaţa, s-a întors râzând acasă, spunând că i-au dat drumul din lipsă de locuri la “periculoşi”.
Când am fost ultima dată la ei, am trăit un coşmar. Dădeau o petrecere, toată lumea era voioasă, chiar şi el. M-au rugat să rămân noaptea la ei, să mai stăm de vorbă. Dintre toţi musafirii, am rămas doar eu şi Ionuţ. Pe la ora 12 ne-am băgat la somn. Dar nu se putea dormi, pentru că din dormitorul lor se auzeau zgomote suspecte, ceartă şi bufnituri. Când am auzit-o ţipând, nu am mai stat pe gânduri şi am intrat peste ei. O bătuse, îi rupsese actele şi stătea peste ea, muşcând-o de spate în timp ce îi căra pumni.
Am încercat să îl dau la o parte. Cu greu am reuşit să îl fac să observe că sunt acolo. S-a enervat mai tare, a început să ţipe la noi, a trântit un scaun, iar fata a profitat şi a ieşit din casă în colanţi, desculţă prin zăpadă. Apăruseră şi copii, unul dintre ei i-a pulverizat în ochi spray paralizant (dormeau de un timp cu el sub pernă). Celălalt copil a ieşit în stradă, cu gândul să fugă de el şi să ceară ajutor, dar a leşinat la scara blocului. Tot în zăpadă.
Orbit, căuta să prindă pe cineva, nu conta pe cine. Greşeala fetei a fost că s-a întors să îşi ia ceva de încălţat, după ce şi-a revenit copilul. A pus mâna pe ea şi i-a cărat genunchi în cap până la parter, ţinând-o de păr, deşi eu am tot încercat să o scot din mâinile lui. Era desfigurată. A venit într-un final şi poliţia, care a spus clar că nu se poate băga, că în cel mai bun caz îl pot amenda, pentru că legea nu le permite mai mult.
Oameni buni, cum este posibil ca în secolul XXI, într-o ţară care se vrea civilizată, să se întâmple aşa ceva şi să nu existe o lege care să protejeze mama şi copii?
Narcis a văzut aseară o situaţie asemănătoare la el pe scară şi s-a hotărât să înceapă o campanie pe care eu o voi susţine din toată inima, deşi nu ştiu încă despre ce este vorba. Sper să mai găsim şi alţi oameni care să o susţină, pentru că aceste femei şi copiii lor chiar au nevoie de ajutor.
Trebuia sa-i dea papucii de mult si sa-si vada de drumul ei alaturi de copii.
Viata langa un astfel de animal nu e viata, iar speranta ca se va indrepta este desarta.
Sa ne anunti in ce va consta campania sa te putem sustine.
Nu avea unde sa se duca, nu avea familie, nu avea casa ei. Nici nu se putea ascunde pana nu rezolva legal cu el, pentru ca aveau un copil impreuna. Nu este chiar simplu.
Va voi anunta si chiar va voi cere sprijinul.
Asa este, nu e simplu, dar alta rezolvare este extrem de dificila si presupune aportul lui …
El nu avea de gand sa renunte la “familia” lui, dar nici nu se purta ca un familist. Avea nevoie de ei acolo, dar ii teroriza.
Si eu am trait destul de mult cu un tata… bun, dupa ce sa lasat de bautura suntem the best friends, dupa 16 ani de zile, este un lucru foarte frumos pentru mine si pentru mama mea. Am invatat un singur lucru, nu are rost sa fi agresiv deoarece nu castigi nimic, mai bine zis pierzi tot ce ai mai drag.
Voi ati fost niste norocosi. In general, cei care aluneca pe aceasta panta nu prea isi mai revin. Distrug vieti nevinovate. Tu probabil stii mai bine decat altii ca nu este usor sa traiesti langa un asemenea om.
Ma bucur pentru voi, ca sunteti bine acum.
Astfel de fiinte nu se pot numi oameni! alcoolul este un factor care influenteaza starea asta, dar totusi la fel ca multi altii o putea controla, dar nu voia…era alegerea lui deci nu consider ca alcoolul este responsabil. Si mi se pare la fel de penibil ca politia nu intervine:| adica in cazul tau vedeau cum o bat pana la desfigurare si nu faceau nimic? de ce nu ii dadeau macar un ordin de restrctie?
Normal ca se putea controla, ca isi stapanea instinctele. Pe mine nu m-a atins, desi eu am dat in el cat am putut, cu speranta ca o voi scoate din mainile lui. E complicat. Ea trebuie sa scoata certificat,sa I’ll dea in judecata, dar neavand unde sa se duca este aproape imposibil sa scape de el. Se ducea dupa ea la serviciu, dupa copii la scoala…
Si eu zic ca nu-i alcoolul. Nu alcoolul te face violent. Alcoolul te face sa-ti pierzi inhibitiile. De violent omul ala e violent si treaz. Frustrat. Si eu ma imbat, dar cand imi scad inhibitiile sunt cum sunt de fapt, adica “malai mare”. Stau si dorm pe mine sau sunt vesel nevoie mare. Cateodata am initiative. N-am fost in viata mea violent. Dar nici treaz nu-s. Alcoolul doar te face sa ai un control mai lax. Altfel e o scuza penibila de scos in fata pentru asa un comportament.
Am remarcat ca era mai rau cand era treaz, desi nu tot atat de violent. Dar avea o rautate in el care te ingrozea.
Pe mine ma enerveaza ca asam zisele organizatii umanitare nu fac nimic pt aceste situatii. Nu exista centre pt victimele violentei in familie, trebuie sa se descurce singuri, cum pot, si uneori efectiv nu pot!
Nici legile nu sunt cum ar trebui. Cred ca de acolo pleaca problema. Animalul te poate bate si nimeni nu te ajuta, iar legea ii leaga de maini pe politisti.
Organizatiile umanitare ar avea nevoie si de sprijinul autoritatilor, cred.
înfiorator! absolut înfiorator!
Eu sunt inca marcata, desi au trecut multi ani de atunci. Copilul meu a fost si el afectat o perioada, s-a speriat rau in seara aia.
Dar doamna nu are vreun frate, verisor, coleg de slujba ceva? Sa-l bata regulat pe asta, sa vada si el cum e? Eventual sa-l sperie ca-i mai nebun? Eu m-am bagat de cateva ori la niste re-educari din astea si crede-ma au functionat. Fiindca astia sunt curajosi cat e o femeie cu 30 de cm mai mica decat ei sau un copil. Sa vezi ce umili devin cand situatia se schimba si sunt ei “aia mici”.
Ca sa nu mai vorbim ca am avut si eu de-a face pe propria-mi piele cand eram mic cu niste indivizi ca dobitocul asta de care spui tu. Asa cum le-am promis, am crescut mare. Pe ultimul pe care l-am intalnit, acum ceva ani, l-am batut in plin centrul Moscovei. Ghici cine din noi se uita acum speriat in sus? Si stii ce mi-a placut? Ca a stiut ce-l asteapta! Am savurat momentul ala, privirea aia speriata. L-am batut metodic, sa-l doara si sa-i lase sechele. Nu sa-l omor. Moartea nu-i pedeapsa pentru astia. Las’ sa traiasca asa… cand ii doare. Am platit amenda ca un erou :D. Si sunt inca mandru de mine pentru ce i-am facut.
Dar acum ma gandesc, daca tot nu se pedepseste violenta conjugala de ce nu intoarce ea roata? Sa-l prinda o data dormind si sa-l bata cu fierul de calcat in rinichi. Sau sa-i dea vant pe scari. Si apoi zice “oops, era beat a alunecat”. Sunt convins ca nimeni n-ar investiga. Sau daca ea e mai miloasa, vreunul din copii nu-i baiat?! Eu nu stateam pe ganduri.
Nu pot vorbi prea multe aici despre ei. Copiii erau prea speriati, bagase groaza in ei de cand erau mici si isi vedeau mama plina de sange. Cand am fost ultima data la ei, copiii nu aveau mai mult de 10-12 ani. Ce puteau face?
Avea si nu avea persoane care sa ii protejeze. Adica avea, dar nu se bagau pentru ca le era teama de consecinte, se temeau pentru proprii copii.
Initial am crezut ca e o alta povestire… Din pacate e un caz cat se poate de real si actual. :( Nu se poate continua asa pentru ca e foarte riscant sa locuiesti cu un astfel de om salbatic. Om? Eu i-as spune altfel, dar ma abtin.
Iar asta nu e viata.
As fi vrut si eu sa fie doar o poveste. Din pacate, astfel de cazuri vedem in fiecare zi in Romania, unde inca mai este valabila vorba “femeia trebuie batuta, ca sa te stie de frica”.
Pentru mine este cu atat mai greu de citit cu cat am o varsta frageda, 23 de ani abia, si imi dau seama cata grija trebuie sa am in alegerea partenerului de viata, pe mana cui poate sa incapa viitorul meu. Violenta se ascunde din pacate dupa cele mai frumoase chipuri, nu ne putem feri de ea.
Daca incepi a campanie cu asa ceva, da-mi de stire. Chiar as vrea sa ajut, macar prin promovare la mine pe blog.
Asa ceva nu se poate, intr-o tara care se vrea civilizata!
Viitorul tau trebuie sa incapa pe mana ta, casatorita sau nu.
@Lucianna: poti sa ajuti campania cu o referire la articolul de unde a inceput campania. Poti sa citesti aici Poti sa specifici exact acest lucru, faptul ca nu stim ce poate sa ne ofere viitorul. In cateva cuvinte si sa specifici ca ajuti pentru campania: Violenta naste demoni si raneste ingeri!
Multumesc
Fata asta avea mai putin de 23 de ani cand a fost batuta prima data.
Mama mea ne invata cand eram domnisoare sa testam baiatul cu care avem de gand sa ne imprietenim. sa provocam situatii tensionate, pentru a-i vedea reactiile.
Sper sa gaseasca un mod de a ajuta si atunci te voi anunta. Multumesc mult, Lucianna.
Infiorator…
Scoaterea certificatului medico-legal e o necesitate – fie ca il va folosi acum sau ba… Dar nu e suficent certificatul, trebuie sa existe si macar un martor care sa nu faca parte din familie si care sa mearga sa declare ce si cum, la politie, la procuratura si, eventual in instanta (daca se ajunge acolo).
Ar putea merge la Autoritatea pentru protectia minorilor si sa intrebe cui se poate adresa pentru ajutor.
Exista asociatii care se ocupa de femeile abuzate – le ofera consiliere, adapost etc (fara bani) – dar alegand aceasta cale e posibil sa fie nevoita sa schimbe locul de munca… Nu stiu daca si in localitatea voastra sunt astfel de “adaposturi”
Copiii pot reclama si ei abuzurile tatalui…
Are nevoie de consiliere – juridica, in primul rand. In momentul in care face plangerea penala pentru violente poate introduce si actiunea de divort – si poate cere evacuarea sotului violent (prin ordonanta presedintiala) – sigur ca aceasta evacuare nu e definitiva (ci numai pentru o perioada)… Orice ar intreprinde exista riscul ca situatia sa se agraveze…
Pentru a consulta un avocat de dreptul familiei nu ii trebuie foarte multi bani (consultanta e mai ieftina decat reprezentarea/asistarea in instanta) Iar in instanta, in functie de venit, poate beneficia de reducerea onorariului pentru avocat…
Teoretic pare a exista o cale oarecum usoara de rezolvare dar nu e deloc asa! E ceva de genul: ruperea pisicii in doua; ori la bal ori la spital.
Are nevoie de sprijin fata aceasta. Si de intelegerea celor din jurul ei – inclusiv a colegilor de munca, a sefilor…
Vedeti Legea pentru prevenirea si combaterea violentei in familie – a fost completata anul acesta si autoritatile (politia) trebuie sa se prezinte imediat (inca nu am citit ce si cum) Mai sunt si alte modificari si completari
:(
Diana, nu pot vorbi pe blog, dar daca vrei sa afli cum s-a terminat povestea, iti pot scrie pe mail.
Intre timp a scapat de el, au divortat, dar a fost foarte greu.
Am sperat pana la ultimul paragraf ca e doar o fictiune. Cazuri de violenta domestica sunt foarte multe, insa in majoritatea dintre ele, agresorii de acasa sunt niste lasi notorii in fata tertilor, motiv pentru care, in afara catorva persoane apropiate, nu stie nimeni ce se intampla cu adevarat. Aici deja situatia era extrem de grava, omu’ nu mai simtea nevoia de a se ascunde de societate, de a simula o relatie normala.
Daca am citit eu bine, viitoarea sotie stia ce fel de comportament are omu’ inainte de a se casatori cu el. Iar aici, scuzele “am crezut ca se va schimba” sau “n-aveam unde sa ma duc” nu mai stau in picioaore in fata mea.
Militia nu poate face mai mult decat sa aplice o amenda (amenda care loveste tot in bugetul familiei) daca victima nu depune o plangere impotriva agresorului ei. Asadar, oricat de insensibil ar suna, victima este la fel de vinovata ca si agresorul ei.
Sunt de parere ca oricat de mult s-ar inaspri pedepsele pentru violenta domestica si oricate campanii s-ar face in acest sens, nu se va rezolva absolut nimic atata timp cat aceste campanii nu se focuseaza pe educarea femeii (pentru ca ele sunt victimele predominante in astfel de cazuri).
Il cunostea, stia ca este violent, dar mereu ii gasea scuze, de genul: cea pe care a avut-o inainte nu era cuminte, pe vecinul l-a batut ca era nesimtit…
A incercat de cateva ori sa depuna plangere, dar locuind cu el in casa, viata ei devenise un cosmar in acele perioade. O teroriza atat pe ea, cat si pe copii pana cand isi retragea plangerea.
Ideal ar fi sa plece de langa el de la primul semn de violenta, nu dupa ce apar copiii.
And here i rest my case!…
Domnule, totusi, oricat de abuzata o fi, aceasta femeie este o mama neglijenta deoarece nu isi protejeaza copiii de aceasta bruta violenta, si mai si sta sa dea petreceri cu el. Inteleg ca nu are unde sa se duca, ca o fi terorizata de acel alcoolic violent, insa totusi faptul ca sta sa dea petreceri cu el mi se pare un pic cam prea de tot, si arata ca de fapt nu e chiar asa de terorizata si e mai mult co-dependenta, dar asta plaseaza totusi o raspundere mai mare pe umerii ei…mai ales fata de soarta copiilor, care e clar ca sunt deja afectati. Adica pana acum nu imi vine sa cred ca Politia nu a consiliat-o ce sa faca cum sa il paraseasca pe ala in mod legal asa cum explica cineva mai sus. Ma mir si ca nu a intervenit deja autoritatea de Protectia Copiilor.
Adica de aia Politia nu poate face nimic, pt ca ea refuza sa depuna plangere legala impotiva lui, si nu stiu daca refuza din frica (ca e si asta posibil, chiar frecvent), din cauza ca daca ti-e chiar asa de frica nu stai sa inviti lumea la petreceri…decat poate daca ea deja s-a gandit sa inceapa sa isi adune martori, inclusiv tu, Vienela, ca sa poata sa depuna plangere legala ulterior si sa fie sigura ca ala va fi dus si ea varamane cu casa si cu copiii, etc. Adica eu nu cred ca acea femeie este chiar asa de neajutorata si terorizata, desi abuzata fizic violent este desigur…cel putin amanuntele din aceasta poveste par sa duca oarecum in alt sens decat chiar asa ca in filmul ala cu Julia Roberts, Sleeping with the Enemy,
Era ziua unuia dintre copii, era normal sa ii faca o mica petrecere. Cu musafiri sau fara, el oricum se imbata.
A divortat de el acum cativa ani, dar nu cu ajutorul politiei sau a vreunei alte autoritati.
Sfaturi ii putea da oricine, dar ea continua sa locuiasca alaturi de el, pentru ca nu avea unde sa se duca, deci era nevoita sa inghita mizeriile lui.
Gandeste-te cat era de complicat: trebuia sa gaseasca o locuinta cu chirie, care costa. Cu salariul ei ar fi trebuit sa plateasca chiria, mancarea, hainele si rechizitele copiilor. Trebuia sa isi caute alt loc de munca, unde el sa nu o gaseasca. Trebuia sa transfere copiii la alta scoala, dar asta deja o transforma intr-o infractoare, care fura copilul de langa tatal lui. In acest timp, avea nevoie sa il dea in judecata, sa caute martori si sa adune probe.
Este o mama grijulie. Dar dupa atatea batai simtea o groaza imensa cand il vedea.
Rudolph, nu asa stateau treburile. Era aniversarea unuia dintre copii. Au insistat amandoi sa raman, asa ca nu era vorba ca isi cauta ea martori.
Nu era casa ei, nu ar fi avut cum sa ramana. Era casa lui.
Era doar o femeie neajutorata, singura, fara perspective.
Insa, desigur campaniile de educare a publicului larg in legatura cu violenta domestica sunt un lucru bun, insa dupa parerea mea trebuie sa contina si ceva elemente informative mai concret utile acelui public lar posibil interesat, nu doar sentiment…care e bun si ala pt adunat bani pt a porni o initiativa educativa ulterioara, dar zau, nu ar fi mai eficient sa fie facute ambele odata, adica si sentimentul si informarea concreta (pe care a trebuit sa o prezinte comentatorul Diana mai sus).
Este in faza de proiect aceasta campanie, nu stiu ce are de gand Narcis sa faca.
Poate ar trebui inceput cu fetele foarte tinere, care sa constientizeze ca nu trebuie sa stea alaturi de barbati violenti, ca aia nu se poate numi viata.
De ex ma gandesc eu la ceva concret util pt bloggerii care chiar vor sa se implice: sa inceapa sa tipareasca info concreta pertinenta legislatiei si conditiilor locale pe brosuri care pot fi donate statiilor de Politie locale, astfel incat ei sa le poata distribui pe loc femeilor abuzate la casele carora se deplaseaza…ca precis Politia nu are fonduri pt a tipari astfel de materiale educative concrete.
Nu este o idee rea. Anul trecut, Ionut imi povestea despre o colega de liceu, pe care “prietenul” ei o batea in fiecare pauza, o umilea in fata colegilor, incercand sa arate cat este el de “smecher”. De acolo ar trebui pornit, cred. De la educatia data de parinti, de la distrugerea din fasa a acestor manifestari, de la neacceptarea de catre fete a animalelor cu doua picioare.
Cazuri din acestea au fost, sunt si vor fi. Cat va fi lumea lume. La noi in cartier a fost o familie (fiindca el a murit deja de mai multi ani) in care respectivul isi batea cand era beat nevasta si cele 4 (!!) fete. Si femeia aia tot n-a reusit sa-l paraseasca si a facut 4 fete cu animalul ala. Eu zic ca si ea a fost de vina. Fugeam mancand pamantul unde vedeam cu ochii daca eram in asemenea situatie.
Daca politia nu poate face nimic in cazuri de-astea…ce pot face niste articole pe bloguri cu toate intentiile bune si nobile? Sunt curioasa… Eu nu cred ca au ce sa rezolve, cu ce sa ajute….din pacate.
@elly weiss: O sa-ti explic ce rost are campania. In majoritatea cazurilor victimele nu vorbesc despre acest lucru in societate din mai multe motive: de frica, de rusine etc. Daca ei nu pot sa vorbeasca, eu nu vorbesc, tu nu vorbesti este cam si cum am afirma ca nu exista astfel de cazuri sau sunt pur si simplu izolate.
In schimb eu vreau sa vorbesc si simt nevoia sa vorbesc pentru ca sunt barbat si nu inteleg cum poti sa-ti bati sotia, mama sau copilul, teoretic fiind cele mai apropiate fiinte. Este inuman, scriu pe blog pentru ca vreau sa vorbesc despre asta repet. Nu am spus ca o sa se schimbe ceva, dar putina empatie si o mangaiere prinde oricui bine.
Multumesc
Elly, unde poti fugi cu patru copii agatati de gat? Nici nu mai discutam de cele care vin cu idei preconcepute, cu mentalitati invechite, cum ca barbatul trebuie acceptat, ca divortul este o rusine, ca este tatal copiiilor…
Nu stiu ce ar putea face aceste articole. Sper sa se incerce mai mult de atat.
Narcis, in asta consta campania la care te-ai gandit? Sa le aratam simpatie pe bloguri, nestiind daca macar ne citesc?
Nu am scris, o sa caut sa vad ce ofera statul pentru victime. Si o sa fac un articol despre acest lucru daca si ofera normal. Este campanie de informare vienela ce putere am eu sau tu. Sa se schimbe ligislatia asta de …. din Romania si sa infunde puscaria.
Legi exista, dar problema este asa cum ti-a expus-o Rusanu. Este un cerc vicios, din care femeia cu greu poate scapa.
@Vienela: eu ma refer la centre unde sa mearga imediat dupa agresiune si sa fie acolo cineva pentru persoanele respective. Sa li se asigure un avocat platit de stat daca pe aia nu-i aresteaza macar atat sa faca si ei. Intelegi la ce m-am referit nu mai spun de legislatie este tampita facuta tot pentru ei.
Teoretic s-a putea, dar practic este foarte greu. Cum iese pe usa o femeie batuta, cu copiii agatati de gat, in timp ce animalul este langa ea? Crezi ca i-ar permite sa plece din casa?
Poti fugi dupa primul, maxim al doilea, nu stai sa faci 4!!! Toata lumea a condamnat-o pe ea fiindca el a fost betiv de la inceput. Pe el oricum nimeni nu-l băga in seama. Culmea e ca respectivul s-a imbolnavit in ultimii ani de ciroza si ea a patimit si cu boala lui. A ramas singura, la vreo 65 de ani…La ce i-a mai folosit? E singura, singura. Fetele sunt imprastiate prin lume, una in Bucuresti, una in Italia, alta pe undeva pa langa Constanta si a patra nu mai tin minte. Oricum, a ramas singura si unica ei scuza era ca sta pentru fete. Poftim scuza! Ea a lucrat cu tata vreo 30 de ani…deci stiu perfect ce se vorbea despre ea si cum pe ea a judecat-o lumea…
Nu ajuta la nimic. Stii si tu… Imi pare rau. Acele persoane nu citesc aceste articole. Au alte probleme… Unele chiar ii iubesc pe nemernicii aia care le fac asta. Pare ciudat…dar e la fel de uman.
Nu-i ciudat, ai mare dreptate. Da, le ia careva mintile si sunt indragostite de astia.. E un fel de mazochism cred, altfel eu unul nu am putut si nu pot sa-mi explic. Si eu mai beau, dar nu-s violent. Dar daca as fi macar o data, as pleca eu, n-as supune la femeia la durerea sa ma mai vada la fata.
Cea mai proasta scuza, pe care o aud totusi cel mai des, este cea cu copiii. Dar femeile astea nu se gandesc ce viata urata le ofera copiilor stand alaturi de un om violent?
Da, chiar nu cred ca au timp si chef sa citeasca bloguri. Si este usor sa dai sfaturi cand nu esti direct afectat. De unde sa stim noi ce este in casele lor?
Cei care fac astfel de lucruri sunt niste animale..Nu isi au locul in societatea civilizata…Te sustin…E important sa realizam ca violenta naste violenta..
Multumesc.
Dar cum scapam de ei, unde sa ii ascundem?
Trist… dar, din pacate, sunt situatii intalnite din ce in ce mai des…
Si eu voi sustine aceasta campanie…
Multumesc, Adriana.
Nu sunt mai dese aceste cazuri, sunt doar mai mediatizate.
@vienela: Multumesc pentru sustinerea campaniei si va multumesc in general tuturor. O sa caut sa vad ce posibilitati acorda statul roman victimelor si o sa le impartasesc cu voi.
Va multumesc inca odata!
Si eu iti multumesc pentru ca ai adus in discutie acest subiect delicat. Sper sa putem face mai mult de atat.
da, rahat, toată lumea ( chiar şi psihologii ) spun că e vina femeilor, pentru că ele acceptă, dar dacă ele nu acceptă, au nevoie de un ajutor pe care nu-l oferă nimeni.
S-a adoptat anul ăsta legea violenţei în familie, şi ? Ce s-a schimbat ?
Asa este. Nimeni nu le intinde o mana de ajutor. Cum sa scape de ei in aceste cazuri? Eu am reusit sa o scap de el pana la urma, dar nu vreau sa vorbesc pe blog despre asta. Si nici nu pot face pentru toate femeile ce am facut pentru fata asta.
Ce viaţă de coşmar!
Mă mir totuşi că n-a ajuns la închisoare nici după ce a agresat un poliţist.
Si eu m-am mirat afland ca i-au dat atat de usor drumul, ca a scapat ca si cum nu se intamplase nimic. Mi se pare o fapta foarte grava.
Nu vreau sa judec pe nimeni fiecare alege sa traiasca asa cum vrea. Aveam 21 de ani si fata 1 an cand am hotarat sa ma despart de tatal ei.Am crescut intr-o familie normala si am vrut ca si copilul meu sa creasca in liniste, nu cu scandaluri si violenta.Norocul meu a fost ca familia a fost alaturi de mine si m-au ajutat.Acum 20 de ani nu aveai unde sa ceri ajutor.
Eda, acum 17 ani si un pic m-am despartit si eu de tatal copilului, din cauza ca a ridicat mana la mine si nu am vrut sa ii ofer copilului un asemenea viitor. Din partea familiei nu prea am avut sprijin, nu au reusit sa inteleaga de ce am ales sa renunt la un om pe care il iubeam (il iubisem) si de ce las copilul fara tata.
Groaznic !!! Nu stiu daca poate fi ajutata daca nu vrea! Si din moment ce inca sta cu el, sigur nu vrea !