Vienela dezvăluie secrete despre sine
Fiecare dintre noi se crede unic. Și chiar este. Ne recunoaștem uneori în poveștile altora, ne simțim mai apropiați de unii decât de alții, observăm că ne leagă anumite idei de unele persoane, dar întotdeauna există și ceva care ne diferențiază, care ne aduce unicitatea. Vienela dezvăluie secrete despre sine.
De cele mai multe ori, este bine că este așa, pentru că lumea fără diversitate ar fi atât de plicticoasă, încât am ajunge să inventăm diversitatea. :) Eu sunt prima care anunță atunci când își găseste gândurile scrise de alții, sunt prima care se atașează de oamenii cu care are impresia că se aseamănă.
Dacă tot am discutat ieri despre blogul meu, am ajuns să mă întreb ce cred alții despre mine. Cât din ceea ce scriu pe blog îi face să creadă că mă cunosc? Și cât de bine au ajuns să mă cunoască cei care mă citesc? Cât din ceea ce scriu printre rânduri ajunge la cititorii mei?
Vienela face dezvăluiri despre propria sa persoană
Mai toți îmi cunosc vârsta, știu că sunt din Ploiești, știu că am un copil, că am un soț, că nu am serviciu, ba unii știu și că sunt cam slabă pentru înălțimea pe care o am. Cei care au fost mai atenți, au descoperit că sunt tolerantă, empatică și dornică să învăț lucruri noi. Și că îmi place să fumez… :)
Dar cine este cu adevărat Vienela? Ce nu știu cititorii despre ea? Spuneam acum un an în scurta descriere postată pe blog că sunt un amestec de aroganță și încăpățânare, stins cu inocență. După numărul de comentarii adunate acolo, am putea fi tentați să credem că mulți știu acum că sunt naivă, dar și încăpățânată.
Susține blogul vienela.ro
Nu sunt atât de naivă încât să mă las păcălită de acele comentarii și vă sfătuiesc să faceți același lucru. Mulți dintre cei care au trecut pe acolo urmăreau doar să îi bag în blogroll. Nu au mai trecut pe aici după ce au aflat că locurile au fost deja ocupate – ar mai fi mici schimbări de făcut, dar încă nu am găsit soluția ideală.
Vienela dezvăluie secrete despre sine, ca să le fie tuturor clar că anumite lucruri și anumiți oameni nu îi plac
Și totuși, ce vreau să spun astăzi? Că sunt unică, așa cum sunteți și voi! Nu cred că am mai spus până acum, dar vreau să se știe. Nu suport să am șefi! Acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am dat demisia și unul dintre motivele pentru care am scos din viața mea anumite persoane. Fiind atât de naivă, sunt foarte ușor de păcălit cu vorbe frumoase. O fire blândă trezește în mine toată bunătatea de care sunt capabilă. Un om bun mă face să încerc să fiu mai bună decât el. Dar…
Nu suport bârfele! Deloc! Nu suport să mi se ceară explicatii! Mă enervează. Nu suport să fiu nevoită să îmi justific faptele! De ce aș face asta?Nu suport să fiu obligată să fac ceva! Chiar dacă mi-am dorit să fac un lucru, în momentul în care cineva încearcă să îmi impună să îl fac, încăpățânarea mea iese brusc la iveală și mă face să refuz cu îndârjire.
Dacă cineva vrea să se asigure că nu voi face un anumit lucru, trebuie doar să încerce să mi-l impună. Dacă mai strecoară și câteva amenințări voalate, și-a asigurat spatele meu. Îl va vedea de câte ori va încerca să mă privească. Nu știu dacă se potriveste tuturor, dar uneori mâța blândă zgârie rău!
repet: mie îmi este de-ajuns că ştiu, că am simţit omul bun. şi mi-eşti dragă aşa. :D
semănăm întrucâtva, căci nici mie nu îmi plac clevetirile pe la colţuri, ba chiar spun că dacă nu am nicio vorbă bună despre un om aş prefera să-l tac.
Ce bine suna acest sa-l tac! Daca toti i-am tacea pe cei ce nu ne plac, tare frumoasa ar fi lumea!
Vienela, nu vorbele pe care le scriem pe blog conteaza!
Important este sa facem ceea ce scriem!
Macar atat cat putem! Si tot ar fi de ajuns ! :)
Ah, nici asta nu e posibil… De cate ori nu am scris pe blog ca ma las de fumat? :)
Ziua buna sa iti fie, Vienela!
Cat ma bucur – de-ai sti! – ca nu-s singura care demisioneaza pentru ca nu suporta autoritatea :) Adica, bine, sunt un bun executant dar… stai, nene, nu fa pe smecherul, ca n-am timp d’astea! ;)
Imi place sa cred ca am citit printre randuri cine e Vienela. Dar chiar si asa, printre randuri, fiecare mai pastram ceva numai pentru noi sau pentru cei foarte apropiati – si despre acea parte se “merge” doar pe intuitie.
Chiar te pot pacali cei care topesc miere in cuvinte? Am asa… o intuitie ca nu prea – sau nu totdeauna.
Daca esti chiar si numai pe jumatate cum imi imaginez ca esti pot scrie doar atat: sa nu te lasi “modelata” Ai facut-o destul si, probabil, ai ajuns la o… constanta.
Zile fericite sa ai, oricine esti, oriunde esti! :)
:))) Sigur ca nu toti cei care vorbesc frumos si nu intotdeauna… Imi place sa cred ca ii pot diferentia pe cei care imi vorbesc cu drag de lingusitori. ;)
Esti un bun cititor… de oameni. ;)
Iti doresc sa ai parte doar de oameni buni si de zile senine! Te imbratisez, Diana!
Vienela, am avut curiozitatea să trec prin link-urile lăsate in articol. Ce-am descoperit in plus despre tine? Nu, nu fotografia. Deşi acum te-aş urechea un pic, eşti o slabă perfectă( mai bine slab decât cu oscilaţii ca mine). Ştiam cum arăţi tot din nişte fotografii rătăcite de tine pentru cel prea curios, aşa ca mine. Deci ce-am găsit? Am găsit acelaşi dar al tău de a aduce oameni pe blogul tău. E plin de comentarii. Şi erau de la inceputul lui 2012. Am găsit-o şi pe Adelina noastră care se plângea că nu ştie să-şi facă bloggrol şi acum e Împărăteasa cuvintelor hazlii. Cât despre amalgamul din tine…nimic nou sub soare. Eşti aşa cum trebuie să fii. Ceva, ceva ai punctat tu aici, dar nu voi insista. E normal. Ah, şi mai vreau să spun ceva: intr-o zi semnalam un articol pe blogul cuiva, care vorbea corect, dar nu amabil. Tu…nu ai sancţionat nicio vorbă atâta vreme cât cuvintele spuneau un adevăr. Deci nu doar vorbele mieroase pot să te facă să fii cel mai bun om ci cele corecte. Indiferent câte aspecte cunoşti tu despre om tu le iei pe cele din contact cu tine. Şi asta mi se pare genial. Ce face omul in viata lui şi nu aduce lezări pe aici mi se pare de bun simt. Apropo, in fotografie ai …o sticlă de cola intr-o mână şi un pachet de ţigări in celălalt. Hrană vie! …glumesc…
Am impresia ca atunci aveam mai multe comentarii decat acum. Scriam in alt fel si raspundeam comentariilor, starnind alte si alte ganduri…
Este in natura mea cam prea multa corectitudine… Nu mai intereseaza daca omul vorbeste mai aspru… Cum l-as putea judeca, stiind ca are dreptate in ceea ce spune? Dar stii cat am pierdut in viata din cauza ca apreciez corectitudinea si incerc sa fiu cat mai corecta? :)
Nici eu nu suport barfele, citeam pe un alt articol ca ne povesteai cum ca oamenii vorbesc despre tine si despre familia ta pe mess sau facebook, eu sper sa nu fie adevarat, mi se pare urat de tot. Acesta este motivul pentru care nu ma implic in discutii cu bloggerii dincolo de blog.
Si la celelalte aspecte mentionate m-am regasit, nici eu nu suport sefii, de aceea mi-am si ales o meserie in care sa nu trebuiasca sa-i vad, sa vin in contact cu ei cu anii, iar cine indrazneste sa-mi impuna ceva se va lovi de un zid indestructibil.
Sunt surprinsa sa constat cate avem in comun. :D :P Surprinsa placut. :)
Nu, in acel articol spuneam ca nu povestesc multe despre familia mea pe blog, dar discut cu alti bloggeri pe mess sau in privat, pe facebook.
Daca nu am fi avut nimic in comun, nu ne-am fi citit probabil… ;)
Locul in blogroll se castiga, nu se impune sau cerseste. :) Despre tine, desi te citesc zilnic, nu am aflat foarte multe, dar nici nu vreau. Prefer sa ma delectez cu aceleasi articole misterioase, bine scrise si intodeauna cu o concluzie uimitoare la final.
Suntem chit! Nici eu nu stiu prea multe despre tine si totusi te citesc cu placere! :)
:)
Caci cand am sa ma scol, pre mult am sa vienelesc si eu….
:) Noroc ca imi trece repede… Uneori nu destul de repede, ca tare sunt impulsiva si tare mai regret dupa…
ioi, ioi! cine te-a calcat pe coada?! :)
Daca as spune, ar insemna ca barfesc si eu, nu? :)
Da, nici eu nu suport barfele si incerc sa stau cat mai departe de oamenii care nu se pot abtine din a spune ceva rau despre altcineva.
Sunt si eu naiva si ma incred destul de repede in oameni dar odata tradata aceasta incredere nu mai e cale de intoarcere. :)
Iti pierzi increderea in X, apoi capeti incredere in Y, uneori te dezamageste si el si asa ajungi la sfarsitul vietii singur sau cu ochii in patru.. ;)
Chiar daca ne-am mai citit in trecut, cand si cand, am indesit vizitele de putina vreme. Tot de putin timp “ne convorbim” si pe FB. Pana acum, dupa c4ele cititite si vorbele schimbate, mi-am facut despre tine impresia ca esti o persoana placuta, cu simtul umorului, cu minte, care spui frumos ceea ce ai de spus, dar nu te lasi calcata pe coada. Dupa cum stii, cine se aseamana, se aduna ! ;)
Ma bucur sa descopar inca o asemanare intre noi doua. Nici eu nu suport si nu tolerez barfa, de orice fel, fie ca ma priveste pe mine, fie ca ii priveste pe altii.
Mai sunt asemanari: sunt casatorita, am un baiat… A, si sunt unica, la fel ca fiecare ! :D
Cea mai mare deosebire pe care am descoperit-o pana acum este ca eu am fumat, dar m-am lasat definitiv in urma cu mai multi ani, atat din motive de sanatate cat si pentru a-mi proteja sotul si baiatul, eu fiind singura fumatoare din casa.
Sa ai zile frumoase si sa ne citim cu drag mereu !
Stii cat ma mir cand descopar ca fara sa stim multe unii despre altii, ne simtim atrasi, ne citim si ne apreciem, dupa care descoperim ca ne leaga atat de multe?
Nu stiu daca probleme de sanatate m-as face sa ma las de fumat… Familia nu a reusit sa ma convinga… :(
1. Eu nu ma cred asa de unic, adica, da, sunt o persoana individuala, cu amprenta proprie de DNA posibil unicat, insa cred ca am destule, chiar si la nivel ff nuantat, in comun cu destui de multi altii. La nivel deosebit de nuantat eu am incercat sa calculez estimativ mai de mult cam cu cine as avea deosebit de multe alte lucruri in comun si am gasit cca 2400, daca tin minte exact…ceea ce chiar m-a ingrijorat oarecum pt ca mi s-a parut un nr ff mic relativ la populatia Terrei, si sperasem minim vreo 10 000, preferabil chiar asa vreo 90 000, ca asa cu numai 2 400, care ar fi sansele sa te poti intalni macar cu cativa si sa comunici asa, macar din curiozitate, ca sa nu ma simt chiar atat de unic, ca mi se pare cam infricosator asa, dar ce era sa fac, asta e.
2. A fi unic nu cred ca trebuie sa inseamne automat sa nu suporti sa ai sefi.
PS Uite, daca e cineva curios cum am gasit cifra aia de 2500 (era 2500 nu 2400), am scris aicea, http://eucraciun.blogspot.dk/2013/02/leapsa-celor-6-cuvinte.html
Nici nu am spus ca a fi unic inseamna sa nu iti suporti sefii. Doream doar sa se inteleaga ca nu trebuie ca oamenii sa ma catalogeze uitandu-se in oglinda. Nu seman cu toti…
Chiar azi am citit intr-o revista culturala un articol dedicat unor carti de memorii scrise de copiii unor scriitori celebri, ca de ex fiica d-lui William Styron, fiica d-lui John Cheever, fiul d-lui Saul Bellow, etc, si la un moment dat, autorul acestui articol, dl James Wood, (originar din Marea Britanie, profesor de critica literara la Harvard, plus scriitor de tip romancier el insusi, autor al unui roman de fictiune cu un titlu deosebit de intrigant, “Cartea Impotriva lui D-zeu”), scrie, “for any serious writer, the private self is the the writing self” (“pt orice scriitor serios, personalitatea lui privata/intima este si personalitatea lui de scriitor profesionist”), adica intr-un fel ajunge sa se contopeasca cu profesia lui, poate inclusiv, adaug eu, si cu defectele profesionale capatate, (dat fiind ca asa ceva nu se intalneste numai in cazul scriitorilor profesionisti, dar si in cadrul altor profesii)…dar nu stiu daca acest lucru e chiar valabil pt toti scriitorii profesionisti, plus nu prea stiu ce inseamna scriitor “serios”, (observ ca, alaturi de carti de critica literara teoretica, dl Wood a scris prefete la carti de gen Povestiri alese de dl DH Lawrence, sau Tess of the d’Urbervilles de dl Thomas Hardy, Mitul lui Sisif de dl Albert Camus, Familia Golovlyov, de dl Mikhail E Saltykov, Inima Chestiunii de dl Graham Greene, etc)…insa m-am gandit asa ca acest citat poate e aplicabil si in cazul ultimelor intrebari ridicate de tine in ultimele cateva articole, pt ca tu esti un blogger predominant literar, si cred ca fara sa vrei iti pui si tu acest fel de intrebari chiar despre tine ca scriitor profesionist, si poate aceleasi intrebari se pot ridica si de la diversi comentatori, unii poate fiind de acord cu opinia d-lui Wood, altii poate nefiind de acord cu ea, (fie ca stiau de aceasta opinie sau nu), dar oricum cred ca e un lucru la care au reflectat atat scriitorii profesionisti cand se gandeau la ei insisi, cat si criticii literari, e ceva, aflam acum, la care au reflectat chiar si copii personali ai acelor scriitori, si atunci de ce sa nu fie ceva la care sa reflecteze chiar si un scriitor de tip blogger literar, care se vede ca scrie ff serios si onest, chiar daca poate nu e de talia d-lui Saul Bellow, sau a d-lui Thomas Hardy, de exemplu, plus cititorii si comentatorii acestui blog, chiar daca nu avem, desigur, nivelul de expertiza serioasa a d-lui James Wood. Adica si majoritatea noastra, a comentatorilor, suntem si noi destul de seriosi, cred eu, chiar daca poate habar nu avem unii din noi cum sa ne exprimam deosebit de riguros sau de interesant atunci cand facem diverse comentarii, (desi desigur unii reusind totusi mai bine decat altii).
Eu personal, desi m feresc ff tare de comparatii ridicole, plus am asa un cui impotriva amatorismului de nivel ff lenes si/sau ff ignorant, (de fapt impotriva mea insami, daca e sa fiu sincer, ca numai eu stiu cat de lenes si de ignorant sunt, chiar mult mai mult decat ar trebui sa fiu, pe bune), totusi daca vine vorba de arte si cultura, si de comentarii asupra lor, eu personal sunt total pro comentarii cat mai diverse si opinii cat mai diverse, chiar daca unele par nepotrivite, sau chiar exagerate, chiar si rautacioase uneori, (desi in cazul super vastei majoritati a comentatoorilor acestui blog, zau, sincer, de cand citesc eu, eu nu am observat vreo rautate asa voita din partea vreunuia din ei, cel mult asa poate chestii de neatentie, mai ales la mine, sau mici nadufuri asa total personale din cand in cand, dar in nici un caz asa ceva rau special).
Sunt convinsa ca nimeni nu poate scrie fara sa lase in carte macar o parte din amprenta sa, macar o parte din ceea ce a vazut sau a trait.
Şi eu sunt cam la fel, când vine vorba de lucruri impuse. Nu prea suport să mă oblige lumea să fac ceea ce nu vreau.
O săptămână frumoasă, Vienela!
Mereu am fost asa. Chiar si copil fiind, se intampla sa nu accept lucrurile care mi se impuneau. Si ii plictiseam pe ai mei cu intrebarea: de ce nu ma lasi sa aleg daca vreau sau nu?
Bârfa…veşnicul duşman al oamenilor şi cea mai proastă îndeletnicire a omului.
Unele lucruri se câştică, nu se impun, vorbesc aici de respect, de prietenie, de justificări, chiar şi de blogroll.
Tocmai pentru că trebuie să fim unici şi diferiţi îi face pe unii frumoşi şi plăcuţi, iar pe alţii şefi enervanţi şi nesuferiţi. Cam ăştia suntem, cu bune, cu rele.
Si cand te gandesti ca unii chiar nu pot trai fara sa barfeasca. la scara blocului meu se aduna seara de seara cateva femei care cred ca ar muri daca li s-ar impune sa nu mai barfeasca. :)))
Ce ciudat, ne asemanam asa tare! :D
esti in Zodia Vienelei :))
eu eu? :))
Esti in zodia Monicai, o zodie ce seamana cu a Vienelei… :)
Mie imi e frica de sefi. De toti. Dar ii suport, prefer sa am sefi, nu as avea curaj sa fiu pe cont propriu…sau nu as avea idei..:)
Vienela, nu cred ca descrierea are asa mare importanta pe blog. Ea iese, dupa ceva timp de lectura, printre randuri. Nu cred ca blogul trebuie sa fie un jurnal, desi poate ca este intr-un fel voalat. Sincer, putin imi pasa ca esti slaba, bruneta. Nu ma opresc la amanunte din astea nici macar cat sa te invidiez ( ma rog, de cele mai multe ori). Cand te citesc tu devii femeia care scrie pentru sufletul meu si nu am nevoie decat de atat.
Nu am nimic cu sefii atata timp cat sunt corecti si mai inteligenti ca mine. ;)
Danuta, atat tie, cat si celorlalti, va multumesc din suflet pentru cuvintele ce par balsam pentru suflet!
Tu, nu ai habar cât de bine mă regăsesc în aceste cuvinte: “sunt un amestec de aroganță și încăpățânare, stins cu inocență.”
Ba am habar, pentru ca noi am stat candva de vorba in particular si te-am citit bine. ;)
Oricine ai fi, esti una dintre bloggeritele pe care le citesc cu placere :)
Stiu, cotos, si iti multumesc mult!
Pai tocmai unicitatea ta te face atat de indragita si iubita in mediul virtual,dar si in cel real… si imi permit sa ma consider printre toti acei unici ce te indragesc exact asa unica cum esti! :)
Eh, nu iti imagina ca ies pe strada si flutura lumea flori si batiste in urma mea! Ba as putea spune… din contra… :))) Dar iti multumesc!
mă regăsesc în prima parte a postării.
Nu am nimic cu autoritatea și cu șefii atâta vreme cât asta nu înseamnă subminarea personalității mele debordante :lol:
Bârfa? Nimănui nu îii place, dar mulți dintre cei are susțin asta, chiar o fac. Iată paradox! :lol:
La bună…citire :-)
Sigur, sefii care imi permit sa fiu propria mea sefa chiar imi plac. :)
Sunt putini cei care nu au barfit niciodata (oare chiar exista?), insa unele lucruri au o limita si cand este depasita deranjeaza.
Mie imi plac grozav barfele, dar sa la ascult, nu sa le propag. De fapt nici n-as face fata sa le propag, exista persoane mult mai competente decat mine in astfel de indeletniciri si oricum cine dracu’ baga in seama un mascul care incearca sa barfeasca?!? E blasfemie! Dar imi place sa le ascult, le gasesc (1) extrem de informative (e bine sa fii informat, zau asa) si (2) amuzante (e o placere sa aflii cum a ratat-o cu doamna din dotare prietenul care tocmai ti-a impuiat capul cu victoriile pe fronturi ce nu pot fi amintite aici), (3) utile (arme redutabile cateodata :D). Asadar eu mereu am grija sa ma plasez pe langa doamnele care analizeaza viata altora fiindca stiu ca niciodata nu ma plictisesc si macar ceva din ce debiteaza ele are potential aplicabil :D.
Cat despre unicitate eu consider ca ea vine o data cu inteligenta si informatia. Mediocrii sunt extrem de asemanatori in reactii, stil si aport social. Evident, exista diferente, dar ele sunt neglijabile (disparitia unuia nu lasa un gol). Cu cat oamenii au IQ-ul mai mare si cu cat sunt mai instruiti cu atat competentele lor devin unice sau macar greu de egalat si astfel diferentele devin semnificative (lipsa unuia se resimte).
Sunt edificatoare uneori, insa ce te faci cand depasesc masura, cand iti ajung la urechi chestii prea urate pentru a fi ascultate?
Bună!
Este foarte greu să reușești în viață fără a avea un șef. Șefii mei adevărați sunt cei doi băieți ai mei. Pe cel formal de la școală nu-l respect defel.
:) Daca discutam despre altfel de sefi, am si eu unul care de aproape 20 de ani isi impune vointa in casa. :)))
Eu cred ca sufletul si caracterul razbat dincolo de randuri. N-am nevoie de amanunte din viata ta zilnica ca sa simt ce fel de om esti si sa-mi fii draga :)
Cam asa cred si eu. Imi place sa ma gandesc la bloggerii pe care ii citesc ca si cum i-as cunoaste, ca si cum i-as fi vazut deja, pentru ca ceea ce scriu imi spune multe despre ei.
:))))) mi-era dor de tine…m-ai facut sa rad. Gata, ai pus in aplicatie jurnalul?? :)))
Ti-am mai zis eu de ce te plac…daca mai esti si zodie de apa, coktailul e gata facut . :)
Ma doare inima cand ma gandesc ca te-am ranit cu gestul meu! Spune-mi ca ramanem prietene!
Am scris prima pagina de jurnal si ma pregatesc pentru a doua… ;) O voi distribui pe fb. ;)
Habar nu am ce fel de zodie sunt fecioarele, in ce mâluri se scalda. :)
Asa cum te-ai descris tu, nu cred ca suntem atat de diferiti. Daca as prelua toate ideile si le-as masculiniza forma, m-as descrie aproape perfect.
Pentru mine Vienela este o artista din online unde citesc unele dintre cele mai sincere trairi. Sa-i transmiti toate cele bune, te rog :)
I-am transmis cuvant cu cuvant si am vazut-o cum se inroseste de emotie si placere. Iti multumeste mult! :)
Parties cu sefii ma cara terizeaza si pe mine. Eu te citesc cu drag cand pot si pana nu demult credeam can esti o liceana.. asta inseamna prospetime in gan dire si in CE trnsmiti. Unicitatea e important ta daca suntem constienti de ea IAR tu esti. Despite barfa EU zic ASA: sa fiu atat de ocupata in catsa nu mi ramana timp sa privesc in alte ograzi.
Stii de cate ori mi s-a spus ca las impresia asta? Multi au crezut ca nu am mai mult de 20-25 de ani, facandu-ma sa ma intreb daca nu cumva par bleguta in ochii cititorilor…
fruntea sus, cainii latra, caravana trece! tu fa lucrurile bune la care te pricepi atat de bine, restul se cern singuri. numai bine, vienela :*
Sigur! Numai ca in acest caz nu am fost eu cea despre care s-a vorbit… ;)
Frumos spus, fată. Keep up the good work. Alte comentarii sunt de prisos!
Merci, Spanac! :)
Bine te regăsesc, aceeași Vienela, aceeași persoană francă și sinceră, care mi-a plăcut de la început. ”Dacă cineva vrea să se asigure că nu voi face un anumit lucru, trebuie doar să încerce să mi-l impună.” Categoric nici eu n-aș fi spus-o mai bine, așa că mai bine să nu-mi ceară cineva sa fac ceva din obligație! N-are șanse să îl mai bag în seamă. ;)
Ma bucur ca suntem de aceeasi parere, Mirela! Stii, in viata nu m-a ajutat prea mult aceasta sinceritate. :)
Sunt oameni care se deplaseaza o anumita distanta la serviciu si sunt care lucreaza acasa. Se spune ca celor care lucreaza acasa le lipseste barfa de la serviciu!
Pana si mie imi lipsesc soaptele pe care le auzeam la serviciu… :)
Tu nu-ţi mai popularizezi articolele pe niciun grup?
Toată săptămâna nu te-am găsit. Credeam că eşti în concediu.
Astăzi, am dat de tine în blogroll şi am văzut că ai tot scris, dar eu n-am citit.
Despre şefi, numai de bine. Regrete eterne. S-au dus…
Cred că trebuie să scriu o dată despre rolul binefăcător
al şefului în societatea românească…
Am iesit din aproape toate grupurile in care fusesem adaugata si nu se vede nici o schimbare. Am tot atatia vizitatori. Avea dreptate Florin Rusanu cand spunea ca suntem aceiasi 100 de bloggeri pe 100 de grupuri. :)
Credeam ca m-ai abandonat. :)
Cred ca sunt una dintre putinele persoane ne care nu a citit acea scurta descriere… Am citit-o acum si am vazut si ceea ce spui tu acum despre interesul aratat…dar interesat. Am patit cam la fel. Culmea e ca si eu am scris despre niste chestii oarecum inrudite acum cateva zile poate fiindca am ajuns aproape simultan la niste concluzii.
In fine…n-am sa declar si eu ca semanam :)) Prea am semana toti blogerii, barbati si femei, la gramada ;)
Elly, se spune ca cine se aseamana se aduna si vreau sa cred ca este adevarat, ca pe aici vin oameni care imi seamana… ;)
Ce bine că pui linkuri către postările vechi! Aşa citesc şi eu ce mi-a scăpat, sau ce ai scris pe vremea când încă nu te descoperisem. :)
La fel ma bucur si eu cand gasesc la tine linkuri spre texte mai vechi. :)