M-am visat mereu traind libera, pe dealuri inverzite, inconjurata de oameni dragi si de caini. Cumva, visul meu s-a implinit fara ca eu sa depun vreun efort. Locuiesc intr-o tara mereu verde. Surprinzator sau nu, in Scotia iarba nu se ingalbeneste nici macar pe timpul iernii. Am omul pe care il iubesc aproape, am copilul la numai doua mile distanta, in oraselul vecin, am doi caini de care sunt inseparabila.
Viata mea pare sa fie toata roz. Doar pare, pentru ca vremea asta ma termina psihic. In ultima saptamana abia daca am vazut soarele de vreo doua ori, si atunci numai pentru cateva minute. In rest, totul cenusiu pe cer. Si frig, tare frig pentru luna iulie. Temperaturile nu au trecut de 16-17 grade in zilele bune. Ieri am pornit centrala termica, sa imi pot bea cafeaua fara sa tremur de frig in casa.
Dar e si frumoasa viata mea simpla, ca la tara. Adun amintiri incredibile, care ma fac sa rad cu lacrimi. Despre unele dintre ele am povestit si pe facebook, asa ca le voi prelua asa cum le-am postat, sa ramana consemnate pe blog.
***
Și, cum ne plimbam noi la pas, îl văd pe Bruno că se oprește, miroase insistent un căcat proaspăt, cel mai probabil de vulpe, apoi începe dansul râmei.
S-a tăvălit în căcatul ăla pe toate părțile, de 20 de ori, până când l-a împrăștiat pe toată blana. S-a dus un pas mai departe, a marcat zona și a vrut să plece.
Dar treaba nu se terminase, căci Onix îl studiase cu atenție și voia să dea proba practică. Acum, ce mai contează dacă bag la baie un câine sau doi, mi-am spus, râzând. Am lăsat-o și pe ea să facă dansul râmei în iarba plină de căcat.
Ghici cum puțea în mașină la întoarcere!!!
***
Cand nu iti mai pasa de felul in care te percep oamenii, traiesti ca mine
Ne pregateam sa scoatem cainii la plimbare. Ma vede Mihai aplecata spre adidasii mei noi si se crizeaza.
-Mai, dar tu chiar nu esti normala! Ce vrei sa faci cu aia?
-Sa ii incalt, desigur. Sunt confortabili.
-Ca sa scoti cainii prin padure, prin mocirle si prin noroaie, incalti pantofi albi sau roz, doua perechi care insumate depasesc 200 de lire. Iar cand iesim fara caini, prin mall sau cine mai stie pe unde, incalti jafurile alea de tenisi de 2 lire. Pai esti normala?
***
Mi s-a spus că sunt o ciudată – pentru că de multe ori nu gust mâncarea când gătesc și totuși iese gustoasă, dar în principal pentru că pot spune despre o mâncare/un aliment dacă are prea mult/ă sau prea puțin/ă sare/zahăr/oțet doar mirosind.
Există deja o listă lungă de chestii pentru care cei din viața reală mă consideră ciudată. Ajutați-mă să scap măcar de asta cu mirositul! Nu-i așa că mai sunt și alții care pot spune cât de dulce/sărată/acră e o mâncare doar mirosind-o?
***
Nu-i asa ca am o viata frumoasa, simpla, ca la tara?
