Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd

Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd, și-a dezvăluit, rând pe rând, tainele, în doar câteva ore. Este o carte pe care nu o poți lăsa din mână, căci vrei să afli cât mai repede cum vor decurge lucrurile, ce se va mai întâmpla, cum se va termina. Sue Monk Kidd scrie simplu, dar emoționant, făcând povestea potrivită pentru oameni cu vârsta cuprinsă între 10 și 100 de ani.

A reușit să mă prindă încă de la primele cuvinte și m-a inclus în joc, făcându-mă să mă simt iar adolescentă, să retrăiesc în gând momente aproape uitate, să îmi amintesc curajul (sau inconștiența) de atunci, să mă las cuprinsă de nostalgii fără nume și de furia devastatoare a celor 14 ani, să mă cred mai vie ca oricând.

Am simțit aproape fizic durerea celor care nu sunt iubiți de propria lor familie, dezamăgirea de a afla că nu au fost doriți, dar și încrederea că se vor descurca în viață cumva, că vor găsi soluția ideală pentru a trăi frumos.

Cartea Viața secretă a albinelor poate fi cumpărată de pe site-ul targulcartii.ro.

CĂRȚI BUNE GĂSEȘTI ȘI PE LIBRIS.RO. Vezi prețuri

Recenzie Viața secretă a albinelor, de Sue Monk Kidd

Lily Owens, copila de 14 ani, trăiește singuratică la ferma tatălui său, mai mereu certată sau chiar pedepsită pentru nimicuri. Suferă în tăcere de dorul mamei sale, moartă în urmă cu zece ani și se simte vinovată pentru decesul acesteia. Singura ei prietenă este o negresă, Rosaleen, care lucrează ca servitoare în casa lor.

Pentru că relația dintre Lily și tatăl său (T. Ray) este încordată, iar Rosaleen are principii de la care nu se abate, indiferent de consecințe, cele două intră în bucluc și se văd nevoite să fugă la Tiburon, un orășel din Carolina de Sud.

Alegerea nu este chiar întâmplătoare. Lily a găsit, printre puținele lucrușoare care i-au rămas de la mama ei, o icoană pe spatele căreia era scris numele respectivului oraș. Întâmplarea, soarta sau mâna Fecioarei Negre îi scot fetei în cale, în magazinul din orășel, borcanele cu miere care au pe etichete exact imaginea icoanei care a adus-o până aici.

Așa ajung Lily și Rosaleen în casa vopsită roz a celor trei surori cu nume de luni ale anului: August, June și May. De teamă ca nu cumva acestea să le trimită înapoi în Sylvan, copila îndrugă o mulțime de minciuni, chiar dacă are permanent impresia că August nu poate fi păcălită, că știe sau măcar bănuiește mai mult decât spune.

“Mi-aș fi dorit ca mama să fi fost îndeajuns de înțeleaptă sau îndeajuns de iubitoare, încât să-și dea seama că ducem cu toții în spate poveri care ne strivesc sub greutatea lor, dar că ăsta nu e un motiv să-ți abandonezi copilul.

Într-un fel ciudat, trebuie că-mi iubeam cu adevărat mica colecție de necazuri și dureri. Ele îmi dădeau un soi de afecțiune care-mi plăcea mult, îmi dădeau senzația că sunt o ființă deosebită. Eram fata abandonată de mama ei. Eram fata care trebuise să stea în genunchi pe coji de nucă. Dumnezeule, cât de deosebită eram!”

Sunt acceptate în casa și în viața celor trei surori atât de diferite între ele. August este capul familiei, cea responsabilă cu ordinea și disciplina, June este sora care se teme să iubească, dar știe să urască pasional. May este cea sensibilă, cea care plânge durerea întregii lumi. Au mai avut încă o soră, April – geamăna lui May, care s-a sinucis la o vârstă foarte fragedă.

Atunci s-a schimbat mult May, ajungând până la a-și ridica un zid al plângerii în curte, unde ascundea bilețele cu numele celor pentru care suferea, lucru pe care l-a făcut și Lily atunci când a simțit că o doare prea tare dorul de mama sa.

“Prima săptămână pe care am petrecut-o la August a fost o adevărată mângâiere pentru mine, o ușurare. Viața ne oferă astfel de momente din când în când, ne lasă să luăm o pauză. Gongul sună câteodată și te trimite în colțul ringului, acolo unde cuiva i se face milă de viața ta nenorocită.”

Lily învață să iubească albinele și de la albine înțelege că trebuie să iubească stupul, familia, comunitatea în care își duce zilele. Simte și primii fiori ai dragostei imediat ce îl cunoaște pe Zachary Lincoln Taylor (Zach), băiatul care o ajută pe August la îngrijirea stupilor. Descoperă că viața e frumoasă atunci când există înțelegere și respect între oameni, când munca și bucuriile sunt împărțite în mod egal.

Cele trei surori afro-americane o inițiază până și în religia pe care au inventat-o. Madona Neagră este cea care leagă prietenii între oameni, care le ușurează sufletele și le dă curajul de a merge mai departe.

“June strâmbă din nas. Nu-i plăcea decât Beethoven și toți ăia ca el. Se duse în salon și dădu volumul mai încet.

-Nici măcar nu m-aud gândind, zise ea.

-Știi ceva, cred că gândesti prea mult, spuse August. Ți-ar prinde tare bine dacă te-ai mai opri din când în când din gândit și-ai face exact ceea ce simți.”

Dacă Rosaleen va scăpa de brutele care vor să o omoare și de mâna legii, dacă T. Ray își va regăsi fiica, dacă Lily va afla mai multe despre mama ei și va găsi dragostea de care are atâta nevoie, dacă May va putea scăpa de durerile care o macină și dacă June se va îmblânzi, puteți afla citind cartea Viața secretă a albinelor.

“Pe mormânt să-mi pui un stup de-albine,

Și lasă mierea să curgă pân’ la mine.

Când oi muri și m-or băga-n pământ,

Atât să facă, nu-ți cer mai mult.

De-ar străluci tot raiul de-aur și lumină,

Pe miere l-aș da și pe-un coif de grădină.

Să-mi pui pe mormânt un stup de albine

Și lasă mierea să curgă pân’ la mine.”

Romanul Viața secretă a albinelor a fost ecranizat în anul 2008, în regia Ginei Prince-Bythewood, căreia aș vrea să îi mulțumesc pentru faptul că nu a schimbat prea multe, că a făcut ca filmul să semene atât de bine cu ceea ce îmi imaginasem eu citind cartea.

Mă bucur că am avut ocazia de a păși alături de personajele acestei cărți unde sensibilitatea, tristețea, ironia, zâmbetele, dragostea și mierea se amestecă atât de bine. Sper să vă placă recenzia și să vă convingă să citiți Viața secretă a albinelor.