Din când în când poate că ar trebui să fiu mai glumeață, să scriu mai relaxat, însă a fost deja dovedit că nu am un asemenea talent, că nu îmi ies glumele, oricât m-aș strădui. Nici în viața reală nu sunt altfel, stați fără grijă. Ori nu râde nimeni la glumele mele, ori se uită unii la alții, neînțelegând ce am vrut să spun. Cu toate astea, uneori mi s-a întâmplat să scriu articole care pe mine chiar mă amuzau și despre care credeam că vor aduce zâmbete. Surpriza a venit când am descoperit că cei care le citiseră luaseră totul mot a mot, că nu își dăduseră seama unde era ascuns hohotul meu de râs.

Astăzi mi-am aruncat un ochi pe căutările care au adus oameni pe blogul meu și am reținut că cineva dorea să afle cum este viața pentru locuitorii capului verde. În prima clipă nici nu mi-am putut aminti pe unde este acest cap verde, însă am văzut în imaginație un cap verde de marțian, parcă scoborât dintr-un film vechi sau dintr-un desen animat. Prin acel cap verde mișunau fel de fel de gângănii micuțe, unele roz, altele mov, certându-se pentru cel mai înalt loc, explodând la atingeri, în timp ce o altă gânganie, galbenă, li se târăște la picioare, insinuându-se acolo unde altora nu le trecea prin capul verde. În imaginația mea, chestia asta era ușor amuzantă și mă gândeam că i-aș putea răspunde omului cu un articol-poveste despre o întâmplare în care locuitorii acelui cap verde să fie personajele.

În sinea mea deja mă distram gândindu-mă la mutra cu care ar pleca de pe blogul meu cel care ar veni să caute informații serioase despre locuitorii capului verde și ar găsi o poveste cu gângănii. Poate că într-o zi chiar voi scrie despre asta, chiar și cu riscul de a alunga vizitatorii veniți de nicăieri, vizitatori care oricum nu stau mai mult de câteva minute pe un blog. Trebuie numai să îmi fac puțin timp și să las ideea la dospit. :)