Mă gândesc… la vremea când copiii furau de prin frigidere mâncare. Ştiau că părinţii şi chiar ei stătuseră la cozi infernale pentru o bucată de carne, dar nu puteau trece nepăsători pe lângă câinele flămând ce se aciuase în faţa blocului. Zilele trecute am văzut prin Ploieşti… cum doi copii trântiseră la pământ un câine. Chelălăitul său mi-a atras atenţia. Copiii îl loveau şi îl trăgeau de urechi, surzi la plânsul bietului animal. Deşi nu era câinele meu…, am alergat spre el, am strigat la cei doi, am ameninţat. Reacţia mea i-a speriat pe copii. Au fugit, însă nu cred că au înţeles. Sper… doar că a fost o excepţie, că societatea modernă nu ne transformă în animale fără milă.

Astăzi (22 noiembrie 2015)… simt cum o revoltă fără nume se pregăteşte să erupă. Nu am nici un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare…, nu-mi pasă dacă va fi soare sau va ninge, nu ştiu dacă voi sta în casă… ori voi alege să mă plimb pe străzi. Am văzut prea multă durere săptămâna aceasta, am auzit poveşti terifiante, am jelit prea mult. Am descoperit că avem legi cretine. Am remarcat că România, în anul de graţie 2015, încă se zbate să treacă de anul 1915. După ce am luptat cu mafia ploieşteană şi am înfrânt, prin minte mi-a trecut nu un citat/proverb favorit…, ci o epigramă (de Vasile Larco):

Veşnic o să se menţină

Şi la legi aceeaşi boală:

Le fac cei cu burta plină

Pentru cei cu burta goală.

În rest sunt bine. Viaţa pare să meargă înainte, chiar dacă durerea e la fel de mare, dacă unele lucruri nu mai sunt la fel, iar unii oameni nu mai sunt deloc. Am o mie de nervi când mă gândesc la faptul că am uitat să îmi plătesc facturile şi un gând bun pentru comandantul garnizoanei din Ploieşti, ştie el de ce. Trag aer în piept. Îmi beau cafeaua, scriu, mă joc cu Bruno. Nu vreau să arăt nimănui că mă simt ca un copil rătăcit pe un drum mult prea greu.

Nu pot sta prea mult în online. Las asta în seama pisicilor mele, care au de transmis un mesaj clar prin blogosferă… Nu îşi doresc nici o surioară, oricât de frumoasă ar fi. Mi-au permis totuşi să postez în această pagină de jurnal (84) o fotografie preferată…

frumusete de pisica