Astăzi (20 februarie 2015)… simt cum îmi bubuie inima de bucurie la gândul că viaţa merge înainte pe drumul cel bun. Regăsesc oameni cunoscuţi cândva, mă rup de cei care îmi tulbură în mod neplăcut zilele, îmi amintesc ce mult îmi plac merele ionatane, mănânc cea mai bună dulceaţă din lume, port o mulţime de discuţii interesante cu fiul meu şi dorm legănată în braţele celui mai bun bărbat.

Afară… nu-i pic de soare. L-am adunat eu pe tot în suflet.

În grădina… asfaltată din faţa blocului au observat pisicile mele aseară că apăruseră doi motani. Le-am lăsat nişte mâncare. Mai târziu, când m-am uitat pe geam, cei doi motani dispăruseră, iar în locul lor era un al treilea, mai mare şi mai frumos.

În casă… trebuie neapărat să mă apuc de treabă sau să îmi angajez o menajeră. :)

În bucătărie… e ca după bombardament.

Sunt îmbrăcată cu… pantalon de trening alb, tricou galben cu doi năsturei.

Ce muzică ascult acum… ciripitul pisicilor. Nu aş fi crezut dacă nu auzeam cu urechile mele. În fiecare dimineaţă, când în pomul din faţa blocului de adună vrăbiuţe, pisicile cheamă păsările cu un ciripit ciudat, ieşit din gât.

Ce cărți citesc zilele astea… spre marea mea ruşine, e cel mai prost an din viaţă. Seara, când vreau să citesc, mă pocneşte un somn incredibil…

Ce mai meșteresc eu… în gând fac o mulţime de lucruşoare handmade. Real, nu fac nimic…

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să adun cât mai multe desene făcute de copii şi să învăţ cum pot face o galerie deosebită cu ele.

Am învățat… că ne putem baza pe sprijinul necondiţionat al oamenilor, dacă avem o idee bună şi ne dorim din tot sufletul să o vedem pusă în practică.

Sunt recunoscătoare… celor care au răspuns cu entuziasm şi atât de prompt apelului meu: Alexandra, puştoaica fără de care nu m-aş putea descurca în anumite situaţii şi Best Promotionals, de la care copilaşii implicaţi în proiect vor primi insigne de rever prin care să îşi certifice statutul de protectori ai animalelor.

Mă gândesc… deseori la duplicitatea caracteristică omului şi astăzi cu atât mai mult, căci tocmai am aflat că ceea ce propovăduiesc unii în online se aplică doar fraierilor, nu şi propovăduitorilor. Poate că sunt rea şi ideile i s-au schimbat în ultimii ani. Încă nu se ştie…

Aștept/sper… din tot sufletul ca proiectul meu să aducă rezultatele la care visez.

Un citat/proverb favorit… “Spiritul omului este asemenea unui urcuş în munţi: vezi culmea, ţi se pare că eşti pe cale să o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prăpăstii, alte povârnişuri.” Internetul spune că acest citat ar aparţine minunatului Antoine de Saint-Exupéry.

O fotografie preferată

caine si pisica