Mulți visează, uneori chiar și întreaga viață, la ziua când cerul lor va fi senin, atât de senin încât să uite că au existat cândva nori care le umbreau calea. Mi-am dorit și eu cândva albastrul pur al zilelor fără griji, fără provocări de tot felul. L-am căutat în inocența ochilor de copil, în adâncimea lacului ascuns de păpuriș, în cerneala care se întindea pe caietul unde naivitatea adolescenței așternea poezii. Am îndrăznit chiar să privesc în zare, așa cum prezicătorii se uită în globul de cristal. Nicăieri albastrul nu era pe cât de pur îl doream. Oriîncotro aș fi îndreptat ochii, viața era parțial senină, parțial înnorată.
Dezamăgită, am lăsat pleoapele să îmi acopere mirarea și-am ales să visez albastru în albastru. O vreme a fost bine. Eliberată de furie, de spaimă și de curiozitatea însetată, viața se derula ca un film mut în care țipetele și bufniturile nu se auzeau. Din păcate, nu mai auzeam nici râsul vesel, spontan, nici ciripitul păsărilor, nici valul care se spărgea la mal, nici foșnetul pădurilor, nici vocile celor pe care îi crezusem cândva prieteni. Speriată, am deschis ochii spre lume, să mă asigur că sunt încă vie.
Cerul era pe alocuri senin, pe alocuri acoperit de nori albi, pufoși. Îmi aminteau de vata pe băț care-i atât de dulce și care-mi place atât de mult. Am intrat în dansul lor haotic și m-am lăsat vrăjită de toate basmele pe care mi le-au murmurat. Tunetele aproape că mi-au spart timpanele, fulgerele m-au orbit uneori, însă parfumul florilor și mirosul de iarbă crudă și de pământ proaspăt răscolit de ploaie m-au făcut să înțeleg că norii albi au rostul lor, că viața nu-i chiar viață dacă umblu în căutare de albastru, fără să gust fiorul strecurat în suflet de norii cei pufoși. Viața este în alb și albastru.
Viața este o călătorie fascinantă, o călătorie plină de nuanțe și experiențe care se împletesc într-un tablou complex. În acest tablou al existenței noastre, două culori distincte par a fi mereu prezente și definitorii: alb și albastru. Aceste două culori nu reprezintă doar simple nuanțe vizuale, ci și simboluri ale vieții noastre, ilustrând claritatea și profunzimea pe care le întâlnim în căutarea noastră spre sens și împlinire.
Primul capitol: Alb – Lumina și Puritatea Albul este culoarea purității, a luminii și a începuturilor. În viața noastră, albul este prezent în momentele de inocență, în zilele noastre de naștere și în fiecare început de călătorie. Este culoarea care aduce claritate și deschide calea către noi oportunități. În alb, găsim capacitatea de a ierta, de a uita și de a începe din nou. Este culorile începuturilor, așa cum o foaie de hârtie albă așteaptă cu nerăbdare să fie umplută cu poveștile noastre și să devină parte din narativa vieții noastre.
Al doilea capitol: Albastru – Adâncimea și Stabilitatea Albastrul este culoarea cerului și a mării, reflectând adâncimea și imensitatea existenței noastre. Este culoarea care simbolizează încrederea, stabilitatea și înțelegerea. În viața noastră, întâlnim albastrul în zilele senine, în apele limpezi și în ochii plini de înțelepciune. Albastrul ne oferă siguranța că suntem sprijiniți de fundamentul solid al existenței noastre. Este culoarea care ne înconjoară în momentele de introspecție și ne îndrumă să explorăm adâncurile ființei noastre.
Interconexiunea dintre alb și albastru: În realitatea vieții noastre, alb și albastru nu există separat; ele se întrepătrund și se completează reciproc. Albul aduce lumina în adâncurile albastre, evidențiind frumusețea și complexitatea acestora. Împreună, aceste două culori creează un tablou armonios al vieții noastre, în care momentele pure și luminoase sunt echilibrate de profunzimea și stabilitatea adâncurilor.
Viața noastră este un tablou vast și captivant, iar culorile alb și albastru îi conferă o strălucire unică. În alb găsim puritatea și începuturile, iar în albastru găsim adâncimea și stabilitatea. Prin combinarea acestor două culori, ne înfruntăm călătoria vieții cu o perspectivă echilibrată și înțelegem că frumusețea existenței noastre constă în modul în care ne străduim să trăim armonios între alb și albastru. Așa că, în fiecare zi, pictăm cu pasiune și conștiență, adăugând noi nuanțe și amestecând alb și albastru pentru a crea capodopera vieții noastre.
Frumoase rânduri…Savurez cafeaua citind gândurile tale. ;)
Multumesc mult! Tare mi-ar placea sa pot fi la fel de activa ca in anii trecuti, sa va pot tine langa mine la fiecare ceasca de cafea. :* Sper sa vina si vremea aia. <3
Superb zis, viata chiar este alb-albastru pentru mine mai ales azi. :) O saptamana minunata!
O expresie din textul tău mi-a adus aminte că, demult, am citit o nuvelă SF numită „Albastru pe albastru”. :)
Ah, trebuie sa o caut neaparat. Chiar ma intrebam ce sa mai citesc… :)