Viata este afara! Cerul limpede ca apa dintr-un bazin de înot, soarele încălzind pielea înfiorată, frunzele mişcându-se lent la adierea vântului, ca într-un dans domol, toate anunţă acele dimineţi senine, în care îmi doresc să plec departe, să rătăcesc fără ţintă printre oamenii grăbiţi, să văd locuri frumoase, în care să îmi încarc bateriile.
M-a trezit soarele. A încercat să mi se strecoare pe sub gene, mi-a dezmierdat obrajii, mi-a trimis un vis reconfortant. Nerecunoscătoare, i-am întors spatele încercând să mai dorm, mi-am acoperit ochii să nu îl mai văd, l-am certat că îmi intră neinvitat în casă, am încercat să mă ascund de el trăgând draperia. L-am şi certat puţin, pentru că mă simţeam obosită.
Nu vroiam să admit că am nevoie de el, că fără puterea şi surâsul lui, ziua mea ar fi cenuşie, mohorâtă şi tristă.
În timp ce îmi beam cafeaua ideile au dat năvală, mi-au schimbat planurile, mi-au arătat că viaţa este afară, că pulsează şi mă aşteaptă cu braţele deschise.
Aşa că astăzi nu fac nimic din ceea ce obişnuiam, alung rutina şi ies în căutarea noului. Nu stau pe blog, nu stau pe mess, nu ma plimb pe facebook, nu citesc. Vreau să mă plimb, să mă contopesc cu natura, să alung gândurile negre care încearcă să mă încătuşeze, să prind puterea de care am nevoie pentru a fi din nou eu, veselă şi mereu zâmbitoare.
Ne vedem auzim citim mâine, după ce îmi revin din letargia care m-a cuprins.
Sfatul meu de astăzi: urmaţi-mi exemplul şi ieşiţi la soare, să vă vadă, să vă sărute ca pe Nică al lui Creangă, să vă dea putere.
Tocmai o zi caniculara in care indicele de confort termic este cu mult depasit ti-ai ales si tu ? :))
Nu ma deranjeaza caldura deloc. Imi este mult mai greu iarna.
E bine ca incerci sa scapi de rutina si ganduri negre, poate o zi relaxanta in sanul naturii e tot ceea ce ai nevoie. 🙂 Azi e mai ok, vor fi doar 34 grade, dar de maine se anunta canicula si pe mine ma cam sperie ideea contopirii cu betoanele orasului…mai ales ca de fiecare data cand ma avant prin soarele amiezii capat si o insolatie de toata frumusetea.
Nu am facut niciodata insolatie, nici nu stiu prea bine cum se manifesta.
Eeee, ce-as pleca si eu, la munte, la mare, oriunde…
Do not speak of forbidden things…
Intuneric, tu sa nu te vaiti… abia te-ai intors din plimbare.
Si cine te opreste?
O plimbare nu ar fi deloc rea :p 😡
Stiu, face pofta de mancare. :))
eu sunt la muunca.
Ssst.
Singura evadare – e sa mai citesc ce ati mai facut 😉
Citesti bloguri in timpul programului? Rusinica!!! :))
Ia zgardita si te du! Cum altfel :D.
Si eu abia astept…abia astept…inca putin si zburd! Mwahahahaha!
Ma rog, acum nu se poate, dar se va putea. Stiu, simt si abiaaaaaa astept!
Tu esti oricum intr-o continua plimbare… 😛
Eu? Nu-s! As vrea eu! :))
Chiar si cand stai la calculator, vad ca imaginatia te poarta departe. :))
si eu tre sa ies afara prin caldura.
dar iau inghetata 🙂
plus poate un suc.
vedem, nu stiu sigur.
si dupa aia in casa, la racorica lui AC (minunea tehnicii moderne).
Eu mananc inghetata pentru gustul ei, nu pentru ca m-ar racori. Am o sinuzita care recidiveaza de cate ori dau de AC. :((
N-am sinuzita dar mananc inghetata exact din acelasi motiv ca si tine :))
Daca vreau sa ma racoresc, nu cu inghetata as reusi. Poate cu o limonada, ceva simplu, nu prea acidulat.
sunt la munca si astept cuminte week-endul! Dar visez la o terasa cu o limonada cu gheata si aparatul foto langa 🙂
Poate pe terasa casei tale ar fi mai potrivit, cu limonadele despre care ne povestesti si cu care ne faci pofta. 🙂
mi-e dor sa fac poze ,insa vremea asta torida imi alunga vointa din cap. nu-mi doresc decat bazine cu apa transparenta sau stat la umbra AC cu o inghetata si o carte buna in fata. 🙂
La mine in casa nu se simte prea tare caldura, asa ca nu ma vait. Dar poze as face si eu, daca as avea cu ce.
Ai trecut pe la mine? Ca numai eu am ganduri mai mult sau mai putin negre :)) Unele sunt gri 😉
Du-te, relaxeaza-te, daca asa simti ca ai nevoie! Mie imi ajunge sa mi le scriu pe blog. Din timp in timp la mine vei gasi astfel de “momente” in care ma simt ca intr-un paienjenis de ganduri…din care simt ca nu am scapare.
Dar la tine e prima data. Cred. Ceea ce e o noutate…
Am vazut griul tau, se asorta cu negrul de la mine. Cred ca a fost prima data cand blogul nu m-a atras, cand am simtit nevoia de altceva.
inseamna ca te asteapta o zi frumoasa 🙂
si eu ies…poate ne intalnim 🙂
Te-am cautat peste tot, dar nu te-am vazut. Cred ca erai pitita, stateai la panda sa vanezi instantanee. :))
Libertate prin canicula! NU conteaza, doar libera sa fii!
Libertatea este atat de pretioasa, incat nu conteaza unde traiesti, pe unde te plimbi…
Eu acum am venit de la lucru,urasc caldura!:-w e o canicula la mine..woai:-w!Maine,merg la lucru si apoi la strand:d o sa caut “noul”:))
Nu prea imi mai plac strandurile… nu ma mai atrag.
As vrea un loc in salbaticie, necalcat de picior de om.
da, acum e momentul de adunat plante, dar mai spre seara! e foarte reconfortant!
mai spre sfarsitul lui august, eu adun flori de menta si le asez la uscat in buchetele. sunt odorizante pentru dulapuri, estetice in aranjamentele de toamna cu bostanei.
Nu prea am de unde sa adun plante, ca sunt amenzile usturatoare chiar si pentru firele de iarba din parcuri. Are soacra mea o intreaga plantatie de menta in curte, imi voi lua si eu in august, daca le recomanzi.
Floarea de menta are o culoare adorabila!
Ai dreptate, ca sa le adun, eu merg in afara orasului! :))
O alta superba pagina de jurnal! Te salut de la temperaturi de 32 grade!
Multumesc, Ciprian. Eram neagra de suparare ieri. Te salut si eu din racoarea apartamentului. 😛
In sfarsit ma pot bucura de vacanta… :X am terminat cu examenele, vara asta ma relaxez si atat.
Ma bucur ca ai scapat. Acum ocupa-te de blog, ca s-a cam asternut praful pe el. Vacanta placuta sa ai!!!