Viata este afara! Cerul limpede ca apa dintr-un bazin de înot, soarele încălzind pielea înfiorată, frunzele mişcându-se lent la adierea vântului, ca într-un dans domol, toate anunţă acele dimineţi senine, în care îmi doresc să plec departe, să rătăcesc fără ţintă printre oamenii grăbiţi, să văd locuri frumoase, în care să îmi încarc bateriile.

M-a trezit soarele. A încercat să mi se strecoare pe sub gene, mi-a dezmierdat obrajii, mi-a trimis un vis reconfortant. Nerecunoscătoare, i-am întors spatele încercând să mai dorm, mi-am acoperit ochii să nu îl mai văd, l-am certat că îmi intră neinvitat în casă, am încercat să mă ascund de el trăgând draperia. L-am şi certat puţin, pentru că mă simţeam obosită.

Nu vroiam să admit că am nevoie de el, că fără puterea şi surâsul lui, ziua mea ar fi cenuşie, mohorâtă şi tristă.

În timp ce îmi beam cafeaua ideile au dat năvală, mi-au schimbat planurile, mi-au arătat că viaţa este afară, că pulsează şi mă aşteaptă cu braţele deschise.

Aşa că astăzi nu fac nimic din ceea ce obişnuiam, alung rutina şi ies în căutarea noului. Nu stau pe blog, nu stau pe mess, nu ma plimb pe facebook, nu citesc. Vreau să mă plimb, să mă contopesc cu natura, să alung gândurile negre care încearcă să mă încătuşeze, să prind puterea de care am nevoie pentru a fi din nou eu, veselă şi mereu zâmbitoare.

Ne vedem auzim citim mâine, după ce îmi revin din letargia care m-a cuprins.

Sfatul meu de astăzi: urmaţi-mi exemplul şi ieşiţi la soare, să vă vadă, să vă sărute ca pe Nică al lui Creangă, să vă dea putere.