Viata cu doi caini. Nu am timp sa ma plictisesc

Viata cu doi caini. Nu am timp sa ma plictisesc. Am scos cainii in curte. Stiam ca erau niste oameni in curtea vecina, la un gratar, asa ca l-am avertizat pe Bruno din timp ca “avem musafiri”. Baiat educat, s-a invartit prin curte o jumatate de ora fara sa ajunga langa vecini, ca nu cumva sa ii deranjeze.

Onix i-a vizitat de cateva ori si a observat imediat ca aveau un catelus. L-a latrat cu simt de raspundere, facandu-l pe Bruno sa holbeze ochii mari. Probabil isi spunea in sinea lui ca e o needucata si o obraznica. Eu radeam in gand, stiind ca Bruno habar nu are ca la 4 metri de el e un caine strain.

Dupa ce s-au alergat aproape o ora prin curte, Bruno a nimerit din intamplare la gard si a vazut catelusul. Un catel cat Ursula mea. In clipa aia a inteles de ce latra Onix si a scos la iveala balaurul din el.

Pet Journal

pet journal

Nu stiu daca s-au inecat bietii oameni, dar unul dintre baieti a scapat furculita din mana. Doar catelusul a ramas calm si a continuat sa dea din coada, invitand la joaca.

Loredana mi-a spus “Apoi, Vienela, tu chiar că nu ai timp să te plictisești…  Nici tu, dar nici copiii tăi patrupezi. Cred că dacă lătra Bruno la mine, așa, scoțând la iveală balaurul din el, cum zici tu, nu scăpam furculița din mână, o înghițeam de-a dreptul. Și ce simpatic cățelușul, să nu se sperie, ci să dea vesel din coadă! Vă îmbrățișez cu drag pe toți, cu “balaur” cu tot!”

Iata si raspunsul meu “Hahaha, mi se intampla si mie sa imi musc limba sau sa scap mouse-ul din mana cand iese balaurul din Bruno pe neasteptate. Iti dai seama cum a fost pentru bietii oameni care nu il cunosteau, dar il vazusera jucandu-se atat de frumos prin curte aproape o ora. Probabil isi imaginau ca Onix e nebuna familiei si Bruno cainele cuminte ca al lor.”.

BRUNO

Viata cu doi caini. Nu am timp sa ma plictisesc

***

Asa e Viata cu doi caini. Nu am timp sa ma plictisesc. Am desfacut o conserva de carne pentru catei. Am taiat pateul ala in doua. Jumatate a ramas in ambalaj pe dulap, jumatate am pus in castron. L-am momit pe Bruno cu farfuria pana am reusit sa il duc la baie, sa il pot spala. Cand am terminat, l-am scos pe Bruno din baie, spalat si parfumat, si am incercat sa o atrag pe Onix.

Nu am mai avut cu ce, pentru ca disparuse conserva de pe dulap. Pana la urma am gasit-o, goala, sub masa din bucatarie. Problema a fost ca disparuse si cutitul. Am rascolit toata casa, inclusiv in asternuturile din pat, imaginandu-mi ca Onix s-a distrat cat am stat incuiata cu Bruno in baie. Cutitul nu era nicaieri.

Am pus niste mezeluri pentru mine pe o farfurie si ma pregateam sa scriu pe facebook, sa va anunt ca nu numai sosetele dispar intr-o gaura neagra, ci si cutitele. Tocmai atunci l-am auzit pe Bruno lingand ceva langa mine. Cutitul era cazut de pe dulap. Statea cuminte, rezemat de manerul primului sertat. Inca mai era plin de pate. Cred ca am facut mai mult de 2000 de pasi prin casa cautandu-l, cand el era sub nasul meu.

Viata cu doi caini. Nu am timp sa ma plictisesc

***

Am iesit ca fetele la plimbare, lasandu-l pe Bruno acasa. In parcul din apropiere, un labrador urias a strabatut terenul in goana, venind intins spre noi. Stiind ca Onix se teme si de umbra ei daca nu il are pe frac-su alaturi, m-am pregatit sa o calmez, mai ales ca observasem ca labradorul avea botnita.

Dar nu a fost cazul. Fata mea s-a proptit bine pe picioare si l-a intampinat pe celalalt caine asa cum a invatat-o Bruno, cu privirea fixa si un marait infiorator venit din strafundul gatului.
Onixuta mea nu e doar frumoasa, ci si foarte curajoasa!

ONIX

Viata cu doi caini. Nu am timp sa ma plictisesc

***

M-am laudat mereu ca Bruno cunoaste si intelege foarte multe cuvinte, insa niciodata nu mi-a trecut prin cap sa ma folosesc de asta pentru a-l ajuta sa fie fericit si pentru ca eu sa scap de stres. Abia de curand mi-a trecut prin cap sa incerc o noua varianta pentru a-l potoli atunci cand vede caini pe strada, caci el de fiecare data innebuneste si nu mai aude, nu mai vede, nu mai raspunde la comenzi.

In loc sa ii spun “stai”, “cuminte”, “nu e voie” pe un ton sever, am spus “musafiri” si “joaca” pe un ton calm, vesel. Ei bine, minunea s-a intamplat instantaneu: Bruno nu a mai latrat, nu a mai tras in lesa sa rupa cainele in doua, nu a mai ridicat blana pe spate, nu a mai reactionat asa cum face de 7 ani, disperandu-ma.

Acum, de cate ori intalnim caini, ii spun cuvintele magice “musafiri” si “joaca”, iar Bruno incepe sa planga, cerand sa il duc sa se joace cu respectivul caine. Dar nici asa nu e bine, caci azi a fost gata sa ma traga in fata unei masini, in dorinta lui nebuna de a ajunge la catelul de pe celalalt trotuar, sa se joace cu el.

Viata cu doi caini. Nu am timp sa ma plictisesc, dupa cum se poate vedea.

Câine în avion – cea mai tare glumă cu câini