Suntem cinci frați la părinți și semănăm între noi așa cum seamănă între ele degetele unei mâini. Avem înfățișări diferite, avem preocupări diferite, avem gusturi diferite. Ne unește numai pofta de a trăi după bunul plac. Luăm întotdeauna viața ca pe un joc și facem ca fiecare moment al existenței să fie unul de neuitat. Părinții au încercat de multe ori să ne educe, să ne insufle anumite valori, însă de fiecare dată s-au izbit de un zid impenetrabil. Noi vrem să fim liberi, să luăm decizii care să ne avantajeze, să trăim viața ca pe un joc.
Miți: Viața ca un joc. Un joc violent, încărcat de emoții incontrolabile, potrivit celor autoritari. Viața nu îți poate aduce bucurii decât dacă te poziționezi mereu deasupra celorlalți, dacă îi domini prin forță brută. Toți ceilalți îți sunt dușmani, fie că ai observat deja, fie că nu. Tratează-i ca atare și viața îți va fi un simplu joc.
Pufi: Viața ca un joc. Un joc lenevos, în care participanții mănâncă mult, dorm mult, miaună mult. Regulile sunt simple și, dacă le respecti întocmai, viața îți va fi ușoară. Nu te certa cu nimeni, evită pe cât posibil să intri în necazuri, ferește-te de cei violenți și caută compania umanilor. Mănâncă, roagă-te, iubește, căci viața e ca un joc.
Ursula: Viața ca un joc. Greșit! Joc e întreaga viață. E plictisitor să mănânci dacă totul îți vine la nas de-a gata. Fură orice bucățică de mâncare și ea va fi mai gustoasă. E plictisitor să te joci cu frații tăi dacă sunt prea supuși. Enervează-i permanent, ține-i în alertă. E plictisitor să dormi când dorm toți. Spală-i și mușcă-i ori de cate ori au ochii închiși, dacă vrei ca viața să fie un joc și jocul să dureze întreaga viață.
Bruno: Viața ca un joc. Viața nu e un joc, dar îți poți face jucărie din orice lucru întâlnit în viață. O frunză aruncată în apă, un adidas uitat pe podea, o pisică fără frică, un bidon de plastic umplut cu suc, un cățel cât o gutuie, parchetul din sufragerie. Dacă ești isteț, poți deveni chiar tu jucărie pentru ființele bipede, iar asta îți va schimba radical viața, te va transforma din maidanez în membru al unei familii.
Vrăbiuța: Viața ca un joc? Mie nu îmi place să mă joc. Viața trebuie luată în serios. Ființele inteligente îi răspund lui Miți la lovituri cu contralovituri, urmăresc piesele de teatru de dincolo de geam alături de Pufi, îl tolerează pe Bruno și se feresc de oameni. Singurul joc acceptat în viață este prefăcătoria. Îi las impresia Ursulei că sunt copilul ei și am parte veșnic de băi complete, de masaj, de mâncare bună și de somn păzit cu strășnicie.
Viața ca un joc, blogul – loc de joacă, fiecare animal de companie – o jucărie vie.
Da, e un exemplar iesit din comun. De multe ori ni s-a propus sa aducem televiziunea si savantii sa o studieze mai indeaproape. Spune si tu, ai mai vazut vrabiute cu blana si asemenea urechi? :))))
Bine jucat! :D
:D Multumim!
Ce înfățișare ciudată are vrăbiuța! :)
Le-ai cam ghicit jocurile! Dar sa nu le spui si lor asta! :)
Excelente extrase din “fisele biografice” :)
Viata ca un joc e si pentru voi! :))) (ar trebui sa pun semnul intrebarii?) :)
Faina prezentarea familiei jucause. :)
Am inteles sa traitit! Pentru fiecare viata e un joc dar fiecare il joaca dupa regulile lui. Asta da joc!
hihihi! Curat frați! :-D
Cum as putea sa tradez acest mic secret? :))))
Cred ca e valabil si la oameni. Fiecare cu jocul sau. :)
Sigur ca si pentru noi e tot un joc. Putin mai serios, ca avem si responsabilitati, dar tot joc. :)
Multumesc! :)
:D
?
La voi toți membrii familiei sunt talentați într-ale “filozofatului”.E o plăcere să stea omul cu voi. ?❤
Viata atat de frumoasa, atat de putin apreciata de noi.
:D Cine se aseamana se aduna, spune o vorba din batrani. Ramai cu noi! <3 :*
Cam asa…