Vântul, asemeni unui bun amant
Update: după cum și-au dat seama cei mai mulți dintre cititorii mei (mă refer aici la persoanele care au și comentat), vântul este asemeni unui bun amant. Textul de mai jos este numai Vântul, asemeni unui bun amant – descriere poetică vânt.
Are puterea de a-ți intra pe neașteptate în viață. Îl crezi uneori nevăzut și îți imaginezi că ceea ce nu se vede nu există, uitând că știe cum să se strecoare până îți ajunge aproape. Îți poate provoca un fluviu de emoții, te poate transforma din pragmatic în visător. Dacă este supărat, se dă peste cap și îți taie orice urmă de romantism. Știe cum să arunce praf în ochi, știe să îți pregătească și covor din petale de flori.
Vântul este asemeni unui bun amant, spune poetul
Știe când să te mângâie cu blândețe, știe când să te strângă vioi în brațe. Accesele lui de nervi sunt totuși periculoase. Ferește-te din cale-i când vezi că nu se mai poartă ca un aristocrat. Își va dori uneori să rupă hainele de pe tine, să aibă rolul principal în piesa vieții tale. Nu îi permite! Un secol nu ți-ar ajunge să repari ceea ce el poate strica într-o clipă de furie oarbă.
Dacă îți intră în salon, sperând să-ți învârtă perdeaua de mătase într-un vals plin de senzualitate, ascunde-te și lasă-l să își facă jocul. Dacă o vrea doar pentru un dans murdar, sălbatic, primitiv, închide-i fereastra în nas! Uneori chiar nu are măsură. Se poartă de parcă nu ar fi fost educat, de parcă nu ar fi interesat de regulile stricte impuse de cei ce vor să facă parte din societate.
Îl simți cum te atinge, auzi cum îți șuieră în ureche și te întrebi de unde vine acest vandal, neam de german sălbatic. Îi simți forța și te întrebi dacă umblă prin lume cu un rost sau doar îi place să se joace.
Vântul, personaj de poveste – descriere poetică vânt amant
Nu cred că este prea greu de ghicit personajul din povestea mea, la care am folosit o duzină de cuvinte, dar cel/cea care răspunde primul/a primește laudele mele într-una din următoarele postări. Vântul, asemeni unui bun amant – descriere poetică vânt.
Vă las și o mică înregistrare, ca să vedeți cam cum bate vântul în Scoția într-o zi relativ obișnuită.
Cu aceleași fire elegante au mai brodat povești Alma, Vânt de toamnă, gandvis, Scorpio, Ioana, Oglinda lui Erised, Carmen Pricop, dor, Some Words, vavaly, lili3d, Adriana.
descriere poetică vânt amant
Eu aş zice că este vântul.
Sa fie oare blogul tau? :)
Dacă e Strauss, berea mea favorită e Silva brună. :))))
…ai băgat-o pe aia cu amantul. Asa că vântul ăsta e singurul vinovat. Altfel ziceam că-i un gând, un dor transpus…ceva….
clar vantul, el are obiceiul cu praf in ochi :)
Miorlăie?
tot vantul zic si eu. el e nebunul zburator din folclorul romanesc.
Sălbatic e amantul zilele astea… parcă îmi place mai mult fără el :D
Mai, mai, cum v-ati grabit voi sa-mi luati vorba din gura.
:))
Cam nabadaios, zilele astea, amantul asta.
Toata lumea a inteles, vantul trebuie sa fie, ca el ne arunca praf in ochi cel mai adesea, desi mai sunt si altii care o fac cu talent :-)
Sa fie Foehnul, vant de neam german, ce bate si pe la noi, mai ales prin vestul tarii ?
S-ar putea să fie şi Zburătorul / Fascinatorul.
Eu încă nu ştiu cine este dar sper să ne dezvălui cât mai repede! :)
M-a cucerit textul, mai mult decât pretextul!
” Un fluviu de emoții îți taie orice urmă de romantism. Stie când să te strânga vioi în brațe. Ferește-te din cale-i când vezi că nu se mai poartă ca un aristocrat si să aibă rolul principal în piesa vieții tale un secol. Dacă îți intră în salon, într-un vals plin de senzualitate, un dans murdar, chiar nu are măsură. Neam de german sălbatic ce vrea să facă parte din societate.” O duzina de cuvinte asezate in alta forma, mai comprimata, care ma conduce catre Strauss ( nu stiu care, tatal sau fiul, unul dintre ei ).
Mi-a plăcut combinația de cuvinte! :-)
Tu, femeie! ;)
Vioi, îţi răscoleşte muzical tristeţea într-un fel aristrocrat,
înfăşurat în romantism,
dar şi pragmatic,
cu etichetă de salon.
Decizie în ritm german!
un vals îi e înţelepciunea spuselor şi-un fluviu al poveştilor,
despre o societate prinsă în montură,
ce nu durează-un secol,
ci atâta cât în dans
i-ar lua, ca partener,
să îţi cuprindă, ca măsură,
piesă de rezistenţă
umerii căzuţi.
Nu-i ghicitoare,
e femeie
şi asemeni vântului, răvăşitoare…
Adevărul e că şi foarte frig să fie afară, dacă nu bate vântul, e suportabil.
Dar şi când e vipie, dacă există un vânticel acolo, poţi rezista.
:) frumoasa intoarcere din condei.
Eu as spune vantul, dar astept si confirmarea :)
Îmi place jocul tău. Cred că toate aparenţele duc către răspunsul Zinei, adică Foehnul. Şi totuşi…
Este DORUL.
Si eu as zice ca e vantul…
Frumos!
Vântul ca un bun amant
Te cuprinde şi din braţe
Drumul nu ar vrea sã-ţi dea.
Te-nconjoarã cu rãbdare
Şi cu caldã sãrutare
Te vrãjeşte şi-ţi dezmiardã
Pielea finã, cu o boare.
Se strecoarã mişeleşte
Lângã sânul ce tresaltã
Şi îţi dã fiori pe searã
Când stã Luna sã rãsarã.
Tot privind la albe stele
Tu gândeşti cã va rãmâne
Lângã tine viaţa toatã
Dar când nici nu ştii anume
Singurã rãmâi cu dorul
Vântul e deja departe
Alintând alte…perdele!
O fi vantul :)
Uneori e jucaus si ne place insa cum a fost zilele de abia trecute…mai bine lipsa.
Vantul desigur! Mangaietor in zilele toride de vara dar criminal iarna. Frumos.