Vacarm în jurnalul de femeie simplă – 69

Ascult vacarmul ce scârţâie, şi huruie, şi zornăie, şi urlă în capul meu şi am impresia că e muzică divină, di vină pentru toate opririle şi amânările regretabile ce mi s-ar putea reproşa. Nu am timp să mă gândesc… prea mult. Trebuie să acţionez. În grădina… feisbuciană sunt nişte buruieni de plivit, pe noptieră mă aşteaptă câteva cărţi de citit…, primăvara mă cheamă afară, iar eu încă mai sunt îmbrăcată… în pijamale. Aștept/sper… să se oprească Ursula din răscolit aşternutul litierei înainte de a-mi umple şi creierul de praf alb, sufocant. 

Am învățat… că trebuie să îi fac un duş rece sau să îl dau afară… din casă pe şoricelul căruia îi comand să facă doar chiţ, iar el face chiţ-chiţ, dându-mi peste cap întreaga armonie lumească. A învăţat şi el (sper), după aproape două săptămâni în care mi-a râs în nas cu glume proaste, aşa că pentru săptămâna viitoare am plănuit… să îi urmăresc fiecare mişcare şi să îl pedepsesc dacă repetă acel enervant chiţ-chiţ (în traducere liberă dublu clic).

Să rămânem la capitolul animale care trăiesc pe lângă casa… omului şi să ne distrăm privind căţelul handmade la care am meşterit… vreo două ore. Ştiaţi că a devenit instantaneu jucăria preferată a pisicilor? Le sunt recunoscătoare… micuţelor mele feline pentru atenţia acordată caricaturii. În acest fel nu mă mai simt astăzi (25 martie 2015)… antitalent la meşterit chestii handmade, ba chiar am curajul de a visa că voi mai face câţiva “căţei”. Parcă văd că va veni ziua când vom avea în fiecare cameră şi chiar în bucătărie… câte o jucărie.