Încotro ne îndreptăm? Sperăm la mai bine? Intuim că va fi rău? Reușim să vedem realitatea ascunsă sub pojghița subtire, aurită, ce acoperă mucegaiul din colțuri? Departe de mine gândul de a spune că este rău ca omul să viseze. Fără speranțe, fără dorința de a evolua, probabil am stagna, iar stagnarea nu este bună. Dar când văd oameni în toată firea lăsându-se amăgiți de poleiala mirajului numit America, mă ia amețeala. De ce ai vrea să treci oceanul, când pe acolo nu umblă nici un câine cu covrigi în coadă?

Cum de românul de rând, când se uită la filmele americane (despre telenovele nici nu vreau să pomenesc), vede numai clădirile ce zgârie cerul, grătarele ce fumegă de sărbători, verdele dolarului, mașinile luxoase, femeile frumoase și bărbații musculoși? De ce oare nu se uită și în jos, pentru a vedea mizeria, sărăcia, drogurile, oamenii fără adăpost? De ce, dacă nu ești vreun geniu, ai vrea să pleci într-un loc îndepărtat, neavând certitudinea că vei reuși, că nu vei ajunge să îngroși rândurile șomerilor, ale celor ce abia își duc zilele de azi pe mâine?

Mă uit uneori la emisiunile care prezintă procesul de fabricare pentru diverse mărfuri pe care le cumpără americanul, mărfuri ce trec uneori și granița acestui Eldorado. Fabricile americane (și nu numai) au tot mai puțini angajați. Un singur robot poate face treaba pe care altădată o făceau câțiva oameni. Totul este automatizat. Mă întreb ce s-a întâmplat cu cei care lucrau acolo înainte de apariția benzilor și aparatelor ce duc procesul de fabricare de la cap la coadă fără ajutor uman. Unde s-au dus acei oameni? Din ce trăiesc astăzi? Ce viitor au? Sigur, noi, românii, am scăpat de aceste griji. Nu mai avem fabrici, nu mai producem nimic.

Care sunt domeniile unde, în viitor, nu va mai fi nevoie de oameni? Ce vor face oamenii care astăzi se pregătesc pentru diverse meserii? Din ce vor trăi? Le va da statul un pumn de bani, cât să nu moară de foame? Vor ajunge să le dea în cap celor care au? Se vor resemna? Habar nu am. Îmi trece prin cap gândul că va veni o zi în care, exact ca în cărțile SF, nu va mai fi nevoie de oameni, pentru că roboții se vor ocupa de tot ce am putea avea nevoie. Mă tem că până și actorii vor șoma, înlocuiți de personajele digitale, probabil la un moment dat mult mai ieftine și la fel de expresive. Vă puteți imagina asta?