Încotro ne îndreptăm? Sperăm la mai bine? Intuim că va fi rău? Reușim să vedem realitatea ascunsă sub pojghița subtire, aurită, ce acoperă mucegaiul din colțuri? Departe de mine gândul de a spune că este rău ca omul să viseze. Fără speranțe, fără dorința de a evolua, probabil am stagna, iar stagnarea nu este bună. Dar când văd oameni în toată firea lăsându-se amăgiți de poleiala mirajului numit America, mă ia amețeala. De ce ai vrea să treci oceanul, când pe acolo nu umblă nici un câine cu covrigi în coadă?
Cum de românul de rând, când se uită la filmele americane (despre telenovele nici nu vreau să pomenesc), vede numai clădirile ce zgârie cerul, grătarele ce fumegă de sărbători, verdele dolarului, mașinile luxoase, femeile frumoase și bărbații musculoși? De ce oare nu se uită și în jos, pentru a vedea mizeria, sărăcia, dro_urile, oamenii fără adăpost? De ce, dacă nu ești vreun geniu, ai vrea să pleci într-un loc îndepărtat, neavând certitudinea că vei reuși, că nu vei ajunge să îngroși rândurile șomerilor, ale celor ce abia își duc zilele de azi pe mâine?
Mă uit uneori la emisiunile care prezintă procesul de fabricare pentru diverse mărfuri pe care le cumpără americanul, mărfuri ce trec uneori și granița acestui Eldorado. Fabricile americane (și nu numai) au tot mai puțini angajați. Un singur robot poate face treaba pe care altădată o făceau câțiva oameni. Totul este automatizat. Mă întreb ce s-a întâmplat cu cei care lucrau acolo înainte de apariția benzilor și aparatelor ce duc procesul de fabricare de la cap la coadă fără ajutor uman. Unde s-au dus acei oameni? Din ce trăiesc astăzi? Ce viitor au? Sigur, noi, românii, am scăpat de aceste griji. Nu mai avem fabrici, nu mai producem nimic.
Care sunt domeniile unde, în viitor, nu va mai fi nevoie de oameni? Ce vor face oamenii care astăzi se pregătesc pentru diverse meserii? Din ce vor trăi? Le va da statul un pumn de bani, cât să nu moară de foame? Vor ajunge să le dea în cap celor care au? Se vor resemna? Habar nu am. Îmi trece prin cap gândul că va veni o zi în care, exact ca în cărțile SF, nu va mai fi nevoie de oameni, pentru că roboții se vor ocupa de tot ce am putea avea nevoie. Mă tem că până și actorii vor șoma, înlocuiți de personajele digitale, probabil la un moment dat mult mai ieftine și la fel de expresive. Vă puteți imagina asta?
Pana la urma chiar si in filme au reusit sa joace niste roboti.
Pana si actorii recurg la taisul unui bisturiu pentru a nu mai avea figuri umane? Si? Pana la urma ce au rezolvat?
Am inceput sa avem aceleasi probleme ce se ivesc din acest capitalism feroce.
Cand ma gandesc la un american neaos, mi-l imaginez de 300 kg sedentar in fata televizorului cu o punga de popcorn in maini, cu cei care se invelesc in ziare pe langa pubelele de gunoi.
Acei roboti pe care ii specifici au fost creati de minti luminate, din emigranti care visau acele piscine si vile.
Lumea asta devine confuză în tot ce face! Ne depărtăm așa de tare de realitat că nici nu mai suntem în stare să deosebim realul de imaginar, umanul de tehnologic! Lumea începe să semene cu cea din “Revolta creierelor”, căci se pare că ne apropiem de un prag critic al tehnologiei cibernetice. Nu crezi asta?
Ar fi ceva de spus, dar iată un link spre carte, dacă vrei să o citești în virtual:
America e un subiect atat de neplăcut pentru mine incat in aceste câteva clipe pe net parcă nu aş spune nimic ci doar vreau să te felicit pentru cum arată azi blogul tău: arhivă, clasamente, blogroll, chiar şi abonare. Fain! Bravo, Vienela! Să te bucuri de căsuta ta!
Ai dreptate, Anca. Actorii nu mai asteapta ziua in care vor fi inlocuiti de catre roboti. Vor sa devina ei roboti. :)
Din pacate, spre America nu se uita cu jind numai mintile luminate.
Cu siguranta suntem confuzi… Nici nu avem timp sa gandim profund, asta in cazul in care ne mai trece prin cap sa gandim… Povesteste-mi despre Revolta creierelor… Google nu este prea vorbaret astazi.
America e o tara contrastanta, dar totusi din cati stiu eu de-ai nostri plecati acolo, niciunul nu e nemultumit. Oricum, acum contrastant si confuz e cam peste tot. Traim vremuri aiurite :(
Daca te deranjeaza, chiar nu trebuie sa spui nimic despre America sau orice alt subiect…
Merci mult! Sunt multumita si eu, in sfarsit. Cu gandul la tine i-am vorbit si despre abonare. :)
E chiar mai bine asa. Multumesc mult, ciufulici! :)
America e un miraj iar oamenii au nevoie de miraje. cei care pleaca acolo nu pleaca pentru a nu reusi ci pleaca determinati sa reuseasca. asta e unul din secrete. iti spun pentru ca … pentru ca stiu… e o poveste de viata in spatele vorbelor mele.
desi pe undeva ai si tu dreptate. dar nu e vb numai despre America in tendinta asta generala.
eu zilele astea ma simt asemenea Cameliei – ce rost au toate? pentru ce? pentru cine? … dar e negura mea, nu vreau sa o imprastii.
Am mulţi prieteni în State şi Canada şi totuşi nici unul nu se plânge!
Să vezi cum va fi după ce roboţii îşi vor deschide bloguri!
Statele Unite este o tara unde esti sarac numai daca asa vrei tu , sa fi sarac.Adica sa nu mergi la scoala , sa nu te educi , sa nu muncesti si sa traiesti din mila societatii si a statului.
Ca este greu sa urci pe o scara sociala , oriunde este greu , pana la urma , in orice tara am fi si oricat de saraca sau bogata ar fi ea.Ca peste tot sunt spagari si exista opreslisti de diferite forme , si asta este clar.
Dar tind sa cred ca cersetorii aia nu par sa o duca rau , cum de altfel nici in tara noastra , cersetorii calificati nu o duc rau.Facem un exercitiu si zicem sa luam un cersetor de pe o strada din Romania , il imbracam , il spalam , ii oferim casa , masina , in job decent , raspundere si ii dam drumul in lume.Ce crezi ca va face?Isi va continua viata de raspundere , cu taxe catre stat si “f***i zilnic sau va vinde tot , va cheltui banii si se va reintoarce in strada , unde va castiga intro saptamana salariul de o luna ,pe care il avea ca un om decent? :D
Nu vede nimeni mizeria care e si pe acolo pentru ca fiinta umana, in general, aspira catre ceva mai bun. Asa ca sta cu ochii in sus…visand :)