La nunta prietenilor nostri a existat un moment care va ramane mereu in amintirea noastra sub numele de uscatoare de maini si care mereu ne va face sa radem in hohote. Nunta a avut loc la un restaurant luxos din Brasov, unde baile erau dotate cu uscatoare de maini moderne, practice si elegante. Dupa miezul noptii, la scurt timp dupa ce s-a furat si mai apoi recuperat mireasa, unul dintre barbatii prezenti la nunta, usor ametit fiind, a inceput sa se plimbe pe la mese pentru a discuta cu invitatii, pentru a revedea vechi prieteni, pentru a povesti cate in luna si in stele. Cu un pahar de bautura in mana, ca doar era la o petrecere unde vinul, tuica si alte licori magice curgeau garla.
Si au curs. Intai pe camasa barbatului, ca tot plimbandu-se printre mese, pe langa ringul de dans si printre nuntasi, s-a mai lovit de cate o persoana, s-a mai dezechilibrat, s-a mai leganat in ritm de dans… Bineinteles ca nu i-a pasat de pata aparuta pe camasa alba ca spuma laptelui. A continuat sa se plimbe pe la mese, a discutat cu oamenii, a cantat mai mult sau mai putin fals. Si a reusit sa ude pe toata lumea cu cate un strop de bautura, caci asa e el, baiat darnic, nu poate face diferente intre prieteni.
La un moment dat, a ajuns cu “colindul” si la masa la care eram eu asezata alaturi de cateva fete. A oprit micile barfe cu care ne distram si a deschis subiecte noi, antrenante, asa cum fac barbatii pe la petrecerile unde bautura curge rauri. La un moment dat, dupa ce a reusit sa bea ceea ce mai ramasese in pahar, a cerut o reumplere, lucru usor de rezolvat. Cu paharul plin de whisky, a inceput sa gesticuleze larg, implicat total in povestea pe care ne-o spunea. In cateva clipe toate fetele de la masa erau pline de bautura pe rochii, iar barbatul pe pantaloni.
Pentru noi a fost mai simplu, insa el s-a plans de usturimi din cauza multelor grade pe care le avea acea bautura alcoolica. Am luat decizia de a merge toti la baia restaurantului, sa ne spalam si uscam. Si acum ajungem la uscatoare de maini, la acele aparate care fac obiectul povestii. Ne-am spalat la gramada in cele cateva chiuvete ale baii, apoi ne-am repezit catre uscatoarele de maini. Incercati sa va imaginati scena:
Patru femei vesele, razand in hohote, cu rochitele elegante ridicate in sus si introduse in fanta aparatelor de uscat mainile. Alaturi de ele, un barbat bine pilit care isi tot misca bazinul in preajma unui alt uscator de maini, incercand sa scape de pata care ii schimbase culoarea pantalonilor. Toti, dar absolut toti cei care intrau sau ieseau din baie se opreau, holbau ochii, apoi incepeau sa rada sau sa isi faca niste cruci mari, de Doamne-fereste, in vreme ce hohotele noastre de ras se inteteau.
Cum am putea uita o asemenea scena si cum am putea sa nu radem ori de cate ori cineva spune cuvintele magice: uscatoare de maini?
Ha, ha, crezi ca esti singura care a patit-o? Eu m-am facut de rusine in Italia. Am nimerit in baia unui bar, mi-am pus sapun lichid pe maini, dar nu m-am priceput sa deschid apa sub nici o forma. Nu existau nici butoane, nici senzori, nimic. :)))
problema cu uscatoarele astea de maini e ca le fac prea inteligente, zau. Stiu ca o sa par de la tara, dar am nimerit undeva la o toaleta unde nu a vrut uscatorul asta sa porneasca cu nici un chip. Nu senzor, nu buton… n-a vrut. Si la tipa care a venit dupa mine a mers. :O
Ha,ha!De groază cu băile astea moderne.Mi s-a întâmplat şi mie să rămân cu săpunul lichid pe mâini învârtindu-mă ca o caraghioasă prin baia unui peco în Germania.
Ha, ha, cred ca nu le e usor nici celor din tarile dezvoltate cand ajung pe la noi si cauta wc-ul in casa, cand el e de fapt in fundul curtii. :))))