Ursula, mieunica simpatică

Cu exact un an și 11 luni în urmă. Era o zi geroasă, în care nu îți venea să dai nici musca afară din bucătărie. Un ciocănit discret în geam m-a smuls din gânduri. Mihai, tremurând tot, îmi făcea semne să ies afară. Alături de el era vărul meu, care mi-a spus: “bărbac-tu nu moare pe perna lui!”. Povestea salvării pisicuței.

I-am chemat în casă. Mihai adăpostea la piept un pui de pisică, nu mai mare decât o palmă. Biata mâță tremura incontrolabil din cauza frigului îndurat pe străzi. Am hrănit-o pe săturate cu boabe, carne și lapte cald, am învelit-o în prosoape și am ținut-o în brațe, la adăpost, să doarmă. Abia după trei ore și-a revenit și a început să inspecteze apartamentul. Au urmat multe negocieri, căci mai aveam deja două pisici în casă și trăiam cu convingerea că sunt suficiente.

Nu ne-a lăsat inima să o dăm înapoi străzii și bine am făcut. E cea mai inteligentă, mai iubitoare, mai blândă și mai haioasă pisică din lume (știu, spun asta mereu, dar acesta e adevărul și eu continui să fiu uimită de toate darurile cu care Ursula a fost înzestrată). Iubește pe toată lumea și toată lumea o iubește. Ursula, mieunica simpatică, dulce, isteață – și-a pregătit ghetuțele și acum îl așteaptă cuminte pe Moș Nicolae:

Ursula este cea mai inteligenta dintre pisicile mele. Si spun asta nu ca sa o laud, ci pentru ca mi-a dovedit in nenumarate randuri. Pe vremea cand il dresam pe Bruno, ea invatase alaturi de el comanda sezi si statea cuminte langa caine, asteptand sa isi primeasca recompensa atunci cand executa bine comanda, lucru care se si intampla, desigur.

Regret ca pe atunci nu aveam un aparat de fotografiat bun ca sa o imortalizez, caci ar fi facut senzatie pe internet. Dar pastrez acele clipe in memorie ca pe niste bijuterii de pret.