Uniți salvăm toată România! E sloganul care ne-a trezit din somn și care ne-a împins la o epurare cum n-a mai fost alta. Ne-am adunat, unul câte unul, și am format o mulțime imposibil de oprit. Ne-am abătut, cu o furie blândă (nu vă mirați, chiar există așa ceva), asupra pământului oropsit. Am dansat pe străzi în vântul schimbării și am acoperit cu alb tot ceea ce era murdar, crezând că este de ajuns. De cum s-a încins atmosfera, am început să ne topim de emoție, tot unul câte unul. Din albul nostru pur nu a mai rămas mare lucru.
Acoperiți de murdăria lumii, de praful otrăvitor care plutește în aer, ne prelingem pe asfalt, ape-ape, cărând în spate atât cât putem din jegul omniprezent. În urma noastră rămân amintirea unor hârtii aberante, pungi umflate cu aer și căcați, mulți căcați pe care mulțimile îi calcă în picioare. Marea curățenie e abia la început. Vom continua să luptăm, toți pentru unul și unul pentru toți.
Cu drag,
Fulgii de zăpadă de altădat’,
astăzi mormane mizerabile aflate la margine de drum
Update: locuiesc din 2017 in Scotia, o tara foarte curata, batuta de ploi si de vanturi puternice. Adica exista conditii ideale pentru a nu vedea praf prea mult pe strazi. Dar si oamenii sunt civilizati. Nu arunca gunoaie, nu scuipa, nu au pe strazi caini maidanezi care sa isi lase rahatul pe unde le vine chef. Ninge mult mai rar si mai putin decat la noi, in Romania. Si niciodata nu am vazut, dupa vreo ninsoare, asa zapada murdara, nici rahati de caine care sa iasa la iveala la inceputul primaverii.
Mi-e dor uneori de nametii iernilor noastre geroase, insa numai pentru cateva clipe destul de scurte, pana imi amintesc cum e cand incepe sa se incalzeasca dupa zapezile cazute din abundenta. 1 decembrie 2022.