Skip to main content

Unde…

Unde se duc acele-mprăștiate unde ce încrețesc oglinda apei?

Unde ce par a se dilua, plecând în tăcere spre niciunde,

Poartă spre margini de lume frunze murite, patimi trăite

În viața de unde nimeni nu poate scăpa cu viață.

unde cu unduiri de vis

Ondine cu păr roșiatic se ivesc brusc din unde albăstrui,

Ademenind cu unduiri molatice masculi cutezători,

Provocând unde seismice în suflete visătoare de poeți

Ascunși în ogivele unde soarele n-a primit undă verde.

 

Unde mi-e unda ce mă purta spre-o margine de lume,

Unde nu existau unde perturbatoare de stări zen?

Unde sunt apele de altădată, cu unduirea lor de vis?

Mi-e ploaie căzută în ape, mi-e cerc după cerc spre final.

unde

 

Gând din cuvânt, unduit în cercul perfect al jocului Ireal.

25 thoughts to “Unde…”

    1. Cercul poate nu are final, insa poezia spune ”cerc dupa cerc spre final”, adica pana acolo unde nu se mai formeaza unde in apa, pana acolo unde nimic nu mai tresare, nu mai misca, nu mai respira… :-P

    1. Oglinda apei mi-e netulburata,
      desi in adanc fierb necontenit.
      Probabil ecoul venit pe unde
      este o urma a vechilor ganduri
      neimplinite…
      Te-as imbratisa, draga mea!

Leave a Reply to Zina Cancel reply