Unde se duc acele-mprăștiate unde ce încrețesc oglinda apei?
Unde ce par a se dilua, plecând în tăcere spre niciunde,
Poartă spre margini de lume frunze murite, patimi trăite
În viața de unde nimeni nu poate scăpa cu viață.
Ondine cu păr roșiatic se ivesc brusc din unde albăstrui,
Ademenind cu unduiri molatice masculi cutezători,
Provocând unde seismice în suflete visătoare de poeți
Ascunși în ogivele unde soarele n-a primit undă verde.
Unde mi-e unda ce mă purta spre-o margine de lume,
Unde nu existau unde perturbatoare de stări zen?
Unde sunt apele de altădată, cu unduirea lor de vis?
Mi-e ploaie căzută în ape, mi-e cerc după cerc spre final.
Oglinda apei mi-e netulburata,
desi in adanc fierb necontenit.
Probabil ecoul venit pe unde
este o urma a vechilor ganduri
neimplinite…
Gând din cuvânt, unduit în cercul perfect al jocului Ireal. Pentru cei care sunt mai proaspeti pe internet, am sa spun ca a existat candva in blogosfera o fata incredibil de talentata, Irealia, cu o penita de aur. A ales la un moment dat sa isi stearga blogul, din pacate. Dar o pastrez calda in amintire, la fel cum pastrez si acest articol care imi este tare drag. Cu el am pasrticipat la una dintre editiile jocului initiat de fata despre care spuneam.
Textele pe care le-am scris pentru acel joc imi sunt printre cele mai dragi. Am concentrat in ele idei si povesti care sa incapa intr-un singur paragraf, dupa cum era cerinta jocului. Ma bate gandul sa mai incerc sa fac asta, pentru ca au iesit niste mici bijuterii de care sunt cu adevarat mandra si care imi aduc bucurie de cate ori le recitesc.
Pentru editia numita Unde am ales sa subliniez ultimul paragraf, care mi s-a parut cu adevarat reprezentativ pentru ideea pe care am vrut sa o transmit celor care au citit sau vor citi articolul. Sper sa va placa si, de ce nu?, sa va dea un impuls sa incercati si voi.
Fata draga…m-ai lasat fara cuvinte. Iar! :)
E de bine sau de rau? :D
Desigur că e de bine şi subscriu şi eu la parerea Iulianei.
Are oare cercul final? :)
Cercul poate nu are final, insa poezia spune ”cerc dupa cerc spre final”, adica pana acolo unde nu se mai formeaza unde in apa, pana acolo unde nimic nu mai tresare, nu mai misca, nu mai respira… :-P
Ei, ei, uite unde era un adevărat talent ! Felicitări, Vienela, m-ai uimit !
Multumesc mult, Zina! :)
Splendid… felicitari!
Merci mult! :)
Unde am nimerit? Unde? Unde? Bravo!
Intre ganduri de seara, venite habar nu am de unde… :) Merci!
Ups!! avem talent…bravooo!!!
:) Daca spuneti voi… Merci!
Atractia dintre moleculele apei face ca suprafata acesteia sa fie elastica!
Am auzit ca moleculele apei sunt chiar mai destepte de atat… :)
Unde ți-e unda nu știu nici eu,
dar undeva se unduiește și-ți trimite
ecouri pe unde, ca să scrii plin
unduind acorduri ample în litere,
senin.
Oglinda apei mi-e netulburata,
desi in adanc fierb necontenit.
Probabil ecoul venit pe unde
este o urma a vechilor ganduri
neimplinite…
Te-as imbratisa, draga mea!
Cred că nu citisem asta, nu mi-o amintesc deloc.
Ţi-a ieşit de nota douăzeci!
Nu ne citeam noi prea des pe vremea aia.
Multumesc mult, mult! :)