Dacă nu te voi mai găsi într-o zi, unde vei fi? De ce nu m-am gândit să pun această întrebare mai devreme? Poate că aș fi știut unde să te caut pentru a te aduce înapoi. Poate că aș fi stat liniştită, ştiind că aşa ne-a fost scris în stele, să nu rămânem prea mult timp împreună. Mi-aş fi dorit să fiu anunţată totuşi, să nu îmi mai bat capul cu tine şi să nu îţi mai plâng dispariţia neaşteptată şi inexplicabilă. Ţi-a rămas o urmă întipărită pe peretele feisbucian şi aşa am ştiut că nu te visasem, ci chiar fusesei aievea cu câteva ore în urmă. Iar mai târziu, nici urmă de tine pe blogul meu.

Unde se duc când se duc? Articolele de pe bloguri, de ele vorbesc. Am fost şocată văzând că articolul care deja adunase câteva comentarii şi multe vizualizări dispăruse de parcă nu ar fi existat nicicând. L-am căutat pe blog, l-am căutat în drafturi, l-am căutat pe net… Nimic. Dispărut. Volatilizat. Un moment în care am privit neîncrezătoare monitorul. Un alt moment în care am repetat prosteşte: ce naiba se întâmplă? Momentul următor, în care am răscolit pagini, am deranjat drafturi nebăgate în seamă de un an, am întrebat pe fb unde îmi este articolul.

Vorbisem despre iubire şi ucisesem un mit. Nu asta mi-a fost intenţia când am început să scriu, însă mi s-a părut amuzant să termin în acea manieră. Am fost pedepsită pentru asta, îmi spune draga mea Samantha, iar eu promit să nu mai glumesc cu lucrurile serioase. Copii, aflaţi că Moş Nicolae şi Moş Crăciun există, că “dragostea nu trece prin stomac şi chiar dacă ar trece, nu iese pe unde iese mâncarea”-vorbele almei, că iubirea nu trebuie batjocorită. Iubirea este un lucru pur, este o vrajă ce nu trebuie risipită sau luată în râs, un sentiment care nu are nici o legătură cu partea materială a vieţii.

Dacă aţi întâlnit iubirea, nu îi daţi drumul, nu o luaţi în râs, ci întreţineţi focul ei, pentru că de acolo vă vine puterea şi fericirea! Iar dacă aveţi prieteni care vă aduc înapoi articolul pierdut, nu uitaţi să le mulţumiţi, aşa cum fac eu acum cu Sergiu!