Am senzaţia că an de an, în fix aceeaşi perioadă, mă apucă un dor nebun de mare. Nu cunosc motivul pentru care se întâmplă asta, dar ştiu sigur că întotdeauna mă întreb unde sunt sponsorii mei. :D Au plecat fără mine pe litoral? M-au abandonat? S-au supărat că am ales să merg întâi la munte? Nu le-a plăcut pălăria mea roşie, împodobită cu un splendid penaj, după cum spune un prieten drag sau vestea că Bruno a rămas acasă, pedepsit, s-a împrăştiat prea repede? Unde sunt sponsorii mei şi de ce nu se grăbesc să îmi ofere transport şi cazare la mare, să mă bucur şi eu de câteva zile însorite?

vienela la munte busteni

Ieri, în gară, am cunoscut o doamnă care pleca pentru 16 zile la Mangalia. Gratis. Sora mea, văzând că m-am înverzit de invidie, mi-a spus: vezi, dacă nu ai nici un handicap? Nici doamna aceea nu părea să aibă. Lasă, că îmi voi găsi sponsori, a venit imediat replica mea, urmată de un hohot de râs. Mă voi bucura de soare, de valuri, de nisip, de aglomeraţie, de gălăgie, de toate nimicurile ce încarcă tarabele din Costineşti, voi face poze şi… apoi mă voi trezi din somn şi voi observa că sunt tot acasă, tot cu dor de mare şi sponsori inexistenţi.

Gata, bucuraţi-vă de răcoarea ce pare să vină din poza de mai jos, daţi share acestui articol şi intraţi pe privat să vă dau datele mele bancare! :)))

poza-pentru-desktop-5-1024x768