Aveam de gând să încep prin a da câteva explicaţii legate de sărbătoarea pascală, aşa cum e moda pe alte bloguri, mai ales că am văzut cum oameni din judeţul meu nu erau în stare să spună ce sărbătorim de Paşte. Dar apoi mi-am dat seama că acei oameni nu vor citi probabil niciodată un blog.
      În anii trecuţi pregăteam multe, multe feluri de mâncare, prăjituri cu nemiluita(inclusiv placinta cu mere), pierdeam două zile în bucătărie făcând pe Bubulina-gospodina, ca după alte două zile să încep să arunc din ele, că ai mei tare mai sunt pretenţioşi…, nu mănâncă mâncare care a stat mai mult de două zile la frigider.
      Petreceam ziua de Paste acasă, cu familia, fără să facem nimic deosebit. Mâncam o salata de boeuf, o friptură, beam un pahar de vin, ciocneam un ou şi ne uitam la televizor. În a doua zi de Paşte mergeam la mama mea, la un grătar şi cam ăla era miniconcediul.
      Doar anul trecut am schimbat puţin programul. În a doua zi am fost pe munte(locul unde vă spuneam că mă simt cel mai bine), am ajuns la cota 1000, la graniţa dintre Prahova şi Dâmboviţa, într-un loc uitat de lume. Acolo nu e decât o foarte mică mănăstire.                  
      Pentru anul ăsta (adică peste câteva zile) nu avem nimic programat, dar nici acasă nu aş mai vrea să stăm. Unde să mergem?