Umbre tot mai palide se rotesc prin cameră într-un dans al zilei cu noaptea abia încheiată. Ar trebui să mă dau jos din pat, însă o plăcută amorţeală îmi ţine trupul învelit în vraja primei raze de soare. Unde eşti tu, baghetă magică, să furi polenul florilor de mai şi să-l arunci într-un ceaun, să îl amesteci cu lacrimi de inorogi, să adaugi o pană de bufnită înţeleaptă şi-o gheară de dragon tânăr, să le fierbi la foc mic până rămâne din ele o poţiune galben-portocalie-rozalie cu miros de vacanţă? Pisica îmi aude strigătul. Renunţă la tors şi cercetează cu mustăcioarele un grimoar vechi, pătat pe alocuri de ceară topită. Îmi întinde o mătură cam ciufulită şi-mi spune:

-Poftim bagheta magică! Eu şi suratele mele vom mărunţi cutiile de carton în care stau ascunse visurile, le vom împrăştia prin casă, apoi vom face o magie: vom ridica în aer praf de lună şi te vom face să vezi stele verzi în plină zi.

pisica-razand-768x1024

(Pufina, pisica mea tigrată, cu câteva luni în urmă, pe vremea când încă mai era bebeluşă)

La ce au folosit colegii mei bagheta magică puteţi afla intrând pe blogul lui Eddie.