Dacă îi iei unui dependent substanţa care i-a indus acea dependenţă, trebuie să ştii că omul va intra în sevraj, se va simţi rău fizic şi psihic (la alcoolici apare riscul decesului). Oare cei dependenţi de internet cum se simt când îşi impun să se oprească la o anumită oră, sperând că astfel se vor odihni? Vă spun eu: intră într-o stare de agitaţie, nu îşi găsesc locul, nu le place nimic la televizor, nu au răbdare să citească, fac toate treburile de mântuială şi în tot acest timp se gândesc la ceea ce au văzut ultima dată pe internet, se gândesc la felul în care ar putea scrie un articol pe tema care îi frământă.

Este o temă spinoasă, pe care mi-ar fi plăcut să o abordez direct, însă diplomatul din mine îmi tot şopteşte că nu este o idee prea bună, mai ales că site-ul unde am văzut oroarea este gol încă de aseară. Cum să formulez, cum să îmi exprim sentimentele, în aşa fel încât să nu răbufnesc, să nu las impresia că, la rândul meu, sunt extremistă şi că m-aş bucura dacă o anumită categorie de oameni ar dispărea de pe faţa pământului?

Am găsit aseară un articol care nu avea prea multe cuvinte, articol în care erau postate print-screen-uri făcute unei pagini de facebook. Există un grup de oameni care postează imagini trucate (de exemplu, am văzut steagul României cu zvastica pe el) şi vorbe grele, instigă la ură şi îşi exprimă în public regretele faţă de moartea prematură a celor care urmăreau stârpirea unei minorităţi. Ceea ce am văzut acolo m-a îngrozit! Oricât de puţin mi-ar plăcea felul în care această minoritate trăieşte, tot nu pot înţelege şi accepta acele răbufniri de ură. Arme, sânge, simboluri neo-naziste, minoritari reprezentaţi ca nişte monştri sau cu capetele tăiate, arşi, schingiuiţi şi peste toate ură, multă ură exprimată în cuvinte şi imagini… Sute de like-uri la fiecare poză sau comentariu…

Ce fel de om este cel care doreşte ca un alt om să moară în chinuri? Mai este om cel care descrie cu lux de amănunte torturile pe care ar vrea să i le aplice unei persoane, doar pentru că s-a născut şi a crescut într-un alt mediu? Cât de periculos poate fi acest aşa-zis om, care se bate cu pumnii în piept spunând că ar face orice pentru a scăpa ţara şi întreg pământul de această minoritate? Cât de periculoşi pot fi cei peste 3500 de oameni care s-au adunat în jurul unui astfel de specimen şi îl susţin? Oare trebuie să îi lăsăm să se întărâte unul pe celălalt, în încercarea lor de a repeta istoria? Oare nu se poate face nimic pentru a stopa aceste acte barbare, chiar dacă sunt doar virtuale?

Unul dintre cele mai civilizate popoare ale lumii luptă permanent pentru a şterge pata care îi mânjeşte obrajul. Nu au uitat şi nu vor să repete greşelile trecutului. Ne plângem că nu ne putem ridica la nivelul lor, dar acceptăm printre noi mii de persoane care tocmai asta cer, repetarea acelei greşeli. Unde este mama înţelepciunii când avem nevoie de ea? Unde sunt autorităţile care ar trebui să vadă şi să ia măsuri ca aceste activităţi să nu ia amploare? Ce putem face noi pentru a-i opri?